de profundis

cu totii ne punem intrebari retorice. intrebari existentiale, intrebari idioate si autoironice dar ce poate fi mai sublim decat sa fii intrebat ' Vrei sa ai probleme?' mi se pare pur si simplu genial. atat de genial incat in acel moment mi-au venit in minte cam o mie de raspunsuri pentru intrebarea asta. primul a fost:

'probleme?!cine nu are nevoie de ele! ele dau farmec vietii,nu?!' au urmat printre altele:

'categoric,eu am foarte putine probleme so bring some more to meh!'

'normal ca vreau sa am probleme,cine ar refuza asa ceva'

'bine.recunosc:am probleme. dar nu ma pot abtine...sunt dependenta.imi plac problemele...gata,am zis-o si p-asta'

'depinde de probleme;in general ma descurc cu problemele de chimie si cu cele de logica dar daca e vorba de o parte a fizicii care nu e cuantica sau de matematica, aaa nu mersi.'

'am probleme'

'nu mersi, am destule.daca vrei iti dau si tie.'

'am deja si tu esti una dintre ele.una dintre cele mai mari'
'eu nu le vreau dar problemele ma vor pe mine, so what can i do?!'

'mi-e indiferent' si asta e raspunsul definitiv.