cul(t)

de obicei cand citesc in autobuz,toti cei din jurul meu ma privesc fioros,de parca i-as jigni prin ceea ce fac.aseara eram in 226; in mod surprinzator 226le era destul de liber si am prins un loc pe scaun.cum aveam mult de mers am zis sa-mi scot cartea si sa citesc.undeva in fata mea era un tip cam de 30 de ani,imbracat in negru si cu o barba neagra.si tipul asta se uita fioros la mine.i-am zis un go fuck yourself in gand,lui si celorlalti si am inceput sa citesc.la scurt timp, tipul se ridica brusc de pe scaun si vine in dreptul meu.dupa ce citesc inca vreo jumatate de pagina, el ma intreaba cine a scris cartea (titlul se pare ca il vazuse deja) si de la ce editura e. i-am raspuns 'lee smolin, editura humanitas',iar el si-a notat constiincios.i-as fi zis ca daca il intereseaza cu adevarat cuantica,nu-i recomand cartea lui smolin,ca e mai mult literatura (sort of)decat stiinta dar vorbea ciudat de ... brusc si se comporta la fel si am renuntat.oricum,ideea e ca in autobuz se intampla si lucruri interesante si pozitive.si nu in ultimul rand,pentru prima data in ultimul timp,m-am simtit mandra de mine.nu e chiar lucru de nimic sa impartasesti cunoasterea cuantica cu un necunoscut din autobuz,nu?:)

ps:nu am terminat inca de citit 'spatiu,timp,univers' de lee smolin,dar daca sunteti interesati cu adevarat de cuantica nu va sfatuiesc sa cititi aceasta carte.mi se pare una din acele carti de popularizare a stiintei care pierd ultimul reper si raman doar carti de popularizare.