eroarea mea, eroarea ta, eroarea lui (descartes)

things change. chestia e ca de cele mai multe ori schimbarea apare dupa ce am citit o carte / am ascultat o anumita melodie / am vazut un oarecare film / am fost martora la o scena banala in tramvai sau pe strada.

postul asta o sa fie despre o carte. a very mind blowing one. o carte pe care poate mai bine nu o citeam. nu pot sa zic ca 'mi-a lasat un gust amar', expresia e mult prea inadecvata situatiei, ce pot sa zic e ca mi-a deschis prea mult ochii. [cum bine zicea un scriitor cand nu-ti bati capul sa-ti analizezi situatia poti fi chiar foarte multumit de tine]

cartea pe care nu v-o recomand se numeste 'Eroarea lui Descartes' scrisa de neorologul Antonio Damasio. subiectele cartii sunt emotiile,ratiunea si creierul uman. cartea te poate plictisi pe alocuri,si da,recunosc,chiar nu am stat sa inteleg localizarea functiilor specifice sau alte chestii care erau foarte...mmm...'neurobiologice' DAR dupa ce treci de jumatatea cartii si tipul incepe sa-ti spuna exact care sunt implicatiile cercetarilor sale nu prea iti mai vine sa lasi cartea jos din mana!

care e mesajul cartii? ei bine, stiti citatul acela jmecher 'cogito,ergo sum'? mie imi placea mult. dar e o prostie. e impotriva firii. fiinta e inaintea spiritului.fiinta e conditia de existenta a spiritului. nu exista tampenie mai mare decat ideea asta ca exista un spirit independent,sau ca sufletul supravietuieste corpului! ideile acelea atat de crestine despre 'infranarea pornirilor trupesti pentru accentuarea calitatilor spiritului' - well,that must be the holiest crap ever. emotii,ratiune,trup,creier - nu le poti separa. they go together.
si nu poti spune nici ca toate chestiile se petrec in creier, pentru ca defapt 'toate chestiile' se petrec in tine,in corpul tau luat ca un intreg. ideea ca un creier lipsit de corp si mentinut in viata artificial poate genera o minte normala este aberanta. mintea nu consta doar in ganduri, iar gandurile alea sunt oricum generate de tot ceea ce se petrece in jurul tau,de informatiile senzoriale care ajung sa fie interpretate de circuitele neurale, de senzatiile provenite de la organele interne. gandurile pe care le ai acum n-ar putea exista doar in creier. oricum ele nu au o localizare anume.
incerc sa rezum,dar nu gasesc cuvintele potrivite...

nu exista suflet. cel putin nu acel suflet din constiinta generala. acel sine nemuritor, subiect de discutie pentru atatia filosofi si preoti...
tu si corpul tau sunteti una si aceeasi persoana.nu puteti fi despartiti. e drept ca mintea poate sa-ti ''moara'' inaintea trupului - daca luam in considerare cazurile de coma,cand trupul este mentinut in viata artificial...

deja aberez...ma doboara somnul...

ideea e ca acum imi analizez propriile reactii mult mai mult dar si pe cele ale oamenilor din jur. (inevitabil mi-a trecut prin cap si chestia urmatoare: 'suntem prieteni, normal - e avantajos pentru supravietuirea amandorura and there's nothing inbetween')
desi Damasio tot zice pe parcursul cartii ca o astfel de viziune organica a mintii si sentimentelor nu trebuie sa ne strice imaginea aceea poetica despre om, nu vad cum ar putea sa nu o faca. in fond asta suntem,mintea noastra e strict organica,sentimentele noastre la fel. de aceea in momentul acesta arta si realizarile umane in general mi se par atat de ciudate. extrem de ciudate. [intr-un fel, cu putina straduinta,ajung si eu sa vad ca Damasio,ca toata faza cu sentimentele organice nu trebuie neaparat sa insemne sfarsitul romantismului and shit like that ... ]

durere/placere. in final la asta se reduce tot ceea ce simtim. iar acestea nu sunt decat 'parghii pentru supravietuire'.

citat semnificativ: ''adevarul sentimentului (concordanta a ce fac si spun cu ce am in minte), intensitatea si frumusetea sentimentului nu sunt periclitate de constatarea ca supravietuirea, creierul si o educatie satisfacatoare sunt in buna parte motivele pentru care traim asemenea sentimente. acelasi lucru e valabil in mare masura si pentru altruism si liber arbitru. a intelege ca exista mecanisme bilogice in spatele celui mai sublim comportament uman nu duce la o reductie simplista la mecanismele neurobilogice.''