pentru cel caruia...

cunosc un inger. nu, nu e un inger pazitor. e chiar opusul, un inger nepazitor, chiar nepasator. cand l-am cunoscut - asa cum se intampla de obicei cu oamenii importanti - mi-a fost total indiferent. mi se parea un tip sters, nicidecum unul venit de pe alta lume, o lumea ca a mea. iar acum, incerc sa dau de el din cand in cand. sa ne vedem, sa intrebe 'stam toata noaptea?' si eu sa zic ca nu pot, dar sa ramanem amandoi pe strazi. sa mergem prin orasul linistit, in care noaptea tipa doar luminile si tacerea. si mai ales tacerea lui. pentru ca noi mergem uneori alaturi ca doi straini, ca doi extraterestrii de pe planete diferite ajunsi din greseala aici, pe Terra si pe aceeasi strada! ... si uneori e ud pe jos si sunt rame pe care trebuie sa le evitam (pentru ca sunt dragute si nu merita sa moara).
si mergem noi, dintr-un capat al orasului in altul, mare parte din drum in tacere si departare, doar cateodata mai zic eu ceva banal sau prostesc de teama sa nu fie ceva prea serios sau prea personal si sa se sperie ingerul. pentru ca ingerul are uneori oroare de astfel de lucruri, defapt, de obicei. nu-i plac lucrurile prea personale. ingerului ii e teama sa nu devina prea sentimental, sa nu cumva sa abuzam unul de altul emotional.
ingerul meu e cast si are oroare de tot ce poate fi carnal. sau cel putin incearca sa aiba... e un inger simpatic si trist uneori. e perfectionist si maniaco-obsesiv. de mine nu e multumit nicioadata, imi dau seama din privirile lui care uneori spun: 'iar ai facut o gafa' sau 'spui prostii' ...
ingerul meu traieste cumva intr-o lume a lui din care vine frumos si pur, gata sa sufere pentru arta. defapt, ingerul are o mica obsesie pentru suferinta, e un pic masochist si parca vrea sa fie pedepsit. are el o gluma,( cred ca a furat-o de la iisus) si zice: 'da, da, bate-ti joc de trupul meu!'
ingerul meu de care sunt mai departe fizic decat pot suporta uneori si mai aproape ca traire si simtire decat am fost de cineva! ah, dar ingerul nu pricepe asta. el crede ca eu sunt asa, o tipa super... ficiala... pe care o poti arunca in fantana uneori.
ingerul meu fara aripi doarme acum sau se gandeste la arta sa. eu nu mai exist pentru el decat rareori. el are deja o printesa. albastra. cu doua roti. am mers si eu pe printesa lui odata. si glumeam spunandu-i ca nu mai e printesa lui, e printesa 'noastra'.
ingerul meu nepazitor, fara aripi, si fara sot, doarme acum in purgatoriul artei.