asta-i un roman de Kurt Vonnegut. Cica lu' Kurt Cobain ii placea mult scriitorul asta. tipu scrie intr-un stil american pur (pe care eu il urasc cu vehementa, dar e amuzant). gen, zice niste chestii asa, despre viata, chestii din alea de-ti sta mintea in loc, dar le integreaza in niste contexte penale, adica, ridicole. uite aici exemplu:
unul din personajele principale, batranul scriitor ratat de romane sf Trout petrece noaptea intr-un cinematograf in care rulau filme porno (omu nu avea bani de hotel, pe bune, chiar nu era un pervers batran!). merge si el la baie, la un moment dat. acolo o curatenie perfecta si pe perete o singur a mazgalitura: care e sensul vietii? omu nostru nu avea nimic de scris asa ca nu a putut lasa mesajul pe care il avea in minte dar pe care naratorul l-a impartasit cu cititorii:
Sa fii
ochii,
urechile,
si constiinta
Creatorului Universului,
idiotule.
apropo, 'micul dejun al campionilor' este martini-ul.
alt fragment haios: alcoolul- era o substanta produsa de o faptura minuscula care se numea drojdie sau ferment. agentii de fermentatie mancau zahar si scoteau alcool pe partea cealalta. isi luau singuri viata distrugandu-si propriul mediu inconjurator cu rahat fermentat. ... Trout a scris odata o poveste desre doua bucati de drojdie. discutau despre eventualele scopuri ale vietii in timp ce mancau zahar si se sufocau in propriile excremente. din cauza inteligentei lor limitate n-au ajuns niciodata nici macar sa banuiasca ca faceau sampanie.
ain't that funny?
e
No comments:
Post a Comment