everything you hate

da. nu. nimic. totul.
eu nu am nimic sfant. pentru mine totul e sfant. absolut totul. cersetorul cu picioarele pline de leziuni care pute si e beat si cerseste. da, si ala e sfant.

nu vreau nimic de la tine. nu ai inteles nimic niciodata. nu conteaza. defapt as vrea ceva, as vrea sa ma vezi odata cum sunt - nu cum crezi ca sunt. ma rog, poate nici eu nu te vad cum esti. am impresia ca am o parere mai buna despre tine decat ar fi cazul. eu tot sper sa ma insel.
nu vreau sa atrag atentia asupra mea. nu vreau sa arat cat sunt de destepata, talentata, rahaturi din astea inutile si futile. nu ma imbrac cum cum imbrac pentru atentia ta. nu imi fac parul in moduri ciudate pentru atentia cuiva. o fac pentru mine. pentru ca imi place. sau pentru ca nu imi place si imi place sa arat cum nu-mi place, uneori. urasc atentia pe care mi-o acorda unii because it puts me on the spot. urasc ca trebuie sa scriu pe blog despre asta dar nimeni niciodata nu ma crede.

pe bune, de cand eram mica s-a zis ca fac pe despteapta, ca ma laud cu ce stiu. nu stiu nimic, amice, nimic, nimic. NIMIC! sunt proasta. sunt mai proasta decat multi care stiu mai putine decat mine dar fac ceea ce trebuie sa faca. da, de mica m-au urat majoritatea colegilor de clasa ca raspundeam la ore cu un elan neobisnuit. da, incredibil, nu voiam sa ma dau mare, voiam doar sa comunic ce stiu, si sa mi se confirme/infirme corectitudinea afirmatiilor mele. mare greseala, aproape o crima...

da, in mod cat se poate de trist, prietenii mei cei mai buni au aceeasi impresie de multe ori. recunosc, cad uneori in mania povestirii unor chestii care pe ei nu ii intereseaza, unor chestii pe care ei nu le stiu si nu le-ar sti niciodata daca nu le-as spune eu... PENTRU CA NU II INTERESEAZA SUBIECTELE ALEA... iar eu nu realizez ca ce ma intereseaza pe mine, ce ma pasioneaza pe mine, pe majoritatea ii lasa indiferenti. moama, ce ma dau mare in momentul asta si ce aroganta sunt... nu-i asa? asa e, asa e.

vreau sa mor de aroganta ce sunt. vreau sa mor ca sa atrag atentia. ihm, fix de-aia. pentru ca, nepriceputa cum sunt nu stiu alte modalitati.
acum, serios vorbind, urasc atentia pe care mi-o acorda unii pentru ca ma face sa ma rusinez de persoana mea. ma face sa ma simt de parca as cauta nu stiu cum sa exprim ideea asta... deci s-o ia naiba de idee!

de exemplu, mi-a fost foarte rusine la workshopul de miscare de astazi unde, de altfel, m-am simtit super. am ras si am fost alaturi de niste oameni care, si ei, erau cu gurile pana la urechi de buna dispozitie. si da, la momentele individuale, cand eram on the spot mi-era rusine sa fiu eu. pentru ca eu ... as fi putut atrage mai multa atentie decat as fi vrut. genul ala de atentie tip: 'bah, asta nu vrea decat sa atraga atentia asupra ei'. lucru fals... defapt, nu neaparat fals. voiam sa fiu vazuta asa cum sunt. voiam sa exprim exact ceea ce traiam.

ni s-a spus sa zicem cuvantul care ne defineste ziua. apoi ni s-a spus sa-l 'interpretam' doar prin miscare. sa ne folosim corpul pentru a spune acel cuvant. cuvantul meu a fost confuzie. ceea ce am exprimat eu a fost o confuzie mai violenta. imi place sa cred ca am reusit sa exprim acel cuvant. am facut-o c u ochii inchisi pentru ca nu puteam suporta atentia celor din jur.
azi pe tine te urasc in aceeasi masura in care tin la tine. defapt, nu te pot ura, dar sunt pe punctul de a te sterge din memoria mea total pentru ca se pare ca binele pe care mi-l faci nu e pe masura raului.

azi urasc pe toata lumea. ma urasc si pe mine, ca doar nu-s speciala. ma urasc pentru ca sunt incapabila sa fiu fericita. ma urasc pentru ca oricat de sincera as fi cu mine si cu ceilalti, mint. nu stiu cum, dar parca nici cand sunt sincera nu sunt sincera.
da, atentie... de ce sa vreau atentie cand nu stiu ce sa fac cu ea?
nici pe tine nu stiu de ce te vreau. pentru ca nu stiu ce as putea face cu tine.
sunt aici, sunt tot ce poti uri. pentru ca nu exista chestia aia care incepe cu 'd' sau cu 'i'. nu exista decat niste schimburi, niste relatii de necesitate, de confort, de placere sau stabilitate.
pentur ca totul e inutil acum. pentur ca nimeni nu conteaza cu adevarat. pentru ca nimic nu poate dura. pentru ca totul e iluzoriu.

pentru ca iar vreau sa mor. tocmai acum cand voiam sa traiesc. tocmai acum cand credeam ca am pentru ce sa traiesc. dar totul e doar o iluzie. lupta nu mai are sens. nici victoriile nu mai sunt decat alte infrangeri.

si totusi asta nu e o capitulare. in mod ironic, contradictoriu si tipic pentru mine, asta e doar o alta declaratie de razboi. declar razboi tuturor pentru ca nimeni nu pricepe nimic din ce e evident.

nimeni nu pricepe ca sub piele suntem toti la fel. nimeni nu pricepe ca ceea ce ne face diferiti sunt conexiunile mai mult sau mai putin cretine dintre neuronii nostrii. iar sunt aroganta?! ai impresia ca iti zic ca esti prost? demonstreaza-mi ca pricepi, atunci. demonstreaza-mi ca vezi. ca vezi, nu ca interpretezi. de interpretat toata lumea interpreteeaza, asa ca hai, lasa-ma.
there will be blood. i don't really know yet whose... but there will be blood.
(aseara mergeam pe linia de tramvai. unele masini treceau la centimetrii de mine. mi-era un pic frica, dar ma inversunam sa nu-mi fie. nu-mi pasa daca mor sau traiesc. defapt, cred ca preferam prima varianta, numa sa nu doara. deci, probabil ca despre sangele meu e vorba.)


crazy? fuck your opinion. i'm just a little bit more sane than you. a little bit more aware. fuck you.