nu pot dormi. scriu. mai fumez ( LM de la varul meu). cuget. judec. asa ca am sa-mi fac un mic autoportret la ora 5 dimineata.
sunt cine sunt. si imi place sa cred ca sunt cine am fost de cand eram mica. nu ca acum as fi mare...
am ochi negrii (sau aproape) dar am mainile curate. sunt un om integru cu mari procese de constiinta - deci nu ma judeca, o fac eu destul.
visez si, asemeni lui Cata, cred ca visele pot deveni realitate. dar pentru asta trebuie sa muncesti, nu sa faci complomisuri.
ma imbrac ca un aurolac, uneori, recunosc - dar o fac cu cele mai bune intentii. si chiar cred ca am stil - pentru ca mi-au zis asta niste oameni mai degraba necunoscuti care nu aveau niciun interes in a-mi face complimente gratuite. curios e ca prietenele mele imi spun ca ma imbrac groznic. ma imbrac, bai, groaznic, da' nu mereu!
sunt o combinatie de razboinic-printesa (la naiba cu modestia, 20 de ani de modestie sunt deja cu 20 de ani in + ).
recunosc, parerile celorlalti nu conteaza prea mult pentru mine. dar asta cere un efort prometeic, crede-ma.
nu, chiar nu ma contrazic cu toata lumea doar de dragul artei! o fac pentru ca io asa gandesc si simt.
nu sunt adepta razbunarii, dar daca meriti, meriti! * zambet si veselie ca in reclama aia de la telefonie mobila.
nu, frate, nu mi-e jena sa-mi expun pe blog gandurile. e secolul comunicarii, va dau comunicare! daca vreti... daca nu, e plina blogosfera, dispari de pe pagina mea!
nu ma consider un om egoist. sunt un om cu un scop. nu stiu exact scopul dar il simt si cred in el. si pentru asta, sa ma iertati, dar nu ma voi impiedica de nimeni. (a nu se interpreta de aici ca sunt adepta ideii ca scopul scuza mijloacele). adica, daca nu esti cu mine, nu poti fi cu mine, adio!
sunt, mai presus de orice, un om liber. si nu, nu vreau ca lumea sa gandeasca la fel ca mine - vreau doar sa deschideti ochii ...
'cu un caracter de fier as fi ruginit demult' - zice un rapper de-al nostru.
recunosc ca nu-s prea feminica, nici ca aspect, nici in comportament. dar pe bune, ce e feminitatea? gagicile alea de prin reviste, alea dezbracate, alea imbracate super scump, alea care stau 2 ore sa se fardeze si inca 2 ore sa hotarasca ce-si pun pe ele cand merg la piata? ba, sincera sa fiu, nu stiu si nici nu ma intereseaza. fiti voi feminine si pentru mine. chiar nu ma intereseaza genul asta de competitie ...
io-s in competitie cu mine. in general, doar cu mine.
is elitista, ma. si ma pish pe political corectness si pe alte mofturi din astea. elita sta in principii si in actiuni principiale. nu in bun gust ci in gustul pe care il are viata si pe care majoritatea nu il simte - din cauza de rutina, din cauza de educatie constrictiva, plm... din multe cauze. da' e viata voastra, ma, fiecare si-o distruge cum stie si cum poate. succese nebanuite fiecaruita in parte!
mie imi plac tiganii! pentru ca sunt liberi si stiu sa iubeasca, pentru ca in filmele lui Kusturica sunt atat de frumosi pana si aia urati! da' tre sa recunosc, ai nostrii nu-s ok. is corupti, un coketail de semioccidental cu rrom.
imi plac toate chestiile frumoase si interesante. iubesc ideea de viata in toate formele pe care le ia ( mai putin forma de tantar si de virus... ).
uhm, ma comport ca un copil tambel si sunt mandra de asta. pun intrebari idioate uneori si nu mi-e rusine de asta. pana si intrebarile idioate pot conduce la raspunsuri bune!
urasc filosofia, dar o citesc din cand in cand - e o boala ...
daca e sa ma indragostesc (uff, uite despre asa subiect chiar nu voiam sa scriu asa pe sleau pe blog, dar na.. ) ma trazneste brusc, da' ma tine mult. uneori prea mult ... si asa, ca idee, nu cred ca e ok sa inseli. dar dupa mine, daca e sa ma inseli, spune-mi. nu ma supar. dar corect e ca dup-aia sa te insel si io un pic. ca doar io nu-s o fraiera!
in dumnezeu nu cred. si recunosc, cam fac misto de religiile tuturor, desi, admit, nu e un lucru frumos. cred in univers si in viata. cam asta ...
cred, din pacate, ca uneori, violenta e singura solutie. io nu-s mahatma gandhi, amice! maica teresa cu atat mai putin - desi m-am gandit sa ma calugaresc la un moment dat (incredibil, nu?!). voiam doar sa stau mocca intr-un loc pustiu, departe de civilizatie, tehnologie si vorbarie.
nu cred, bah, in diavol sau monstrii. dar cred in oameni. sunt capabili de tot ce poate fi mai rau.
nu am incredere in absolut nimeni. de-abia ma conving pe mine de mine, uneori. asa ca, ce vrei de la mine? as avea incredere doar in cineva care mi-as spune uitandu-se in ochii mei ca ar muri pentru mine, sau pentru un principiu comun. in rest, oamenii sunt schimbatori si tradatori prin natura lor urata.
ma rog, nu cred ca sunt urati de la natura, sunt urati din cauza societatii si asta a zis-o si francezul alacare a venit cu ideea contractului social, pare-mi-se.
uff, hai ca parca m-a luat un pic somnul. sfarsit de autoportret.
tu nu esti aici dar te simt mai aproape decat oricand. * huuuuuuuug *
No comments:
Post a Comment