gata. m-am saturat de atitudinea unora fata de mine. ma refer la cei care traiesc cu impresia ca eu nu am lucruri mai bune de facut decat sa ii contrazic pe ei sau sa le pun bete in roate. WTF?!?!?!
stiu ca nu am cel mai frumos caracte; dar totodata, nu cred ca e un caracter urat ci doar unul mai dificil si mai impetuos, sa zic asa. mereu m-am regasit in Olguta din 'La Medeleni'. hai ca poate nu stii cine e aia...
[Danut] Din cauza complicaţiilor sentimentale, el nu mai este copil. Şi acţiunea lui acum ajunge mai şablonată, începe să intre pe făgaşuri cunoscute (este amant, cu tot ce-i impune acest ipostas), păstrând, bineînţeles, încă mult din copilăria din care iese abia acum. Olguţa însă se comportă cu aceeaşi spontanietate ilogică ca şi în Hotarul nestatornic. Viaţa ei nici în Drumuri nu are încă "subiect". Nici aici ea nu continuă nimic; creează din nou, şi parcă din nimic. Olguţa, care are zece ani era, din cauza inteligenţei şi voinţei ei, mai tare decât Dănuţ -- acum din cauza că nimic n-a angrenat-o încă în viaţă (cum pe Dănuţ l-a angrenat legătura cu Adina), a rămas tot copil. Şi simţim că Olguţa va păstra şi de aici înainte mai multă copilărie, acea copilărie care este semnul distinctiv al fiinţelor de elită, vii, inteligente, curioase de viaţă, spontane, refractare la conformism, rezistente la anchilozare morală, la mecanizarea vieţii. (Garabet Ibraileanu, sursa wikipedia)
No comments:
Post a Comment