Thursday, September 24, 2009

lecturi suplimentate

in 'bantuitii' chuck palahniuk chiar intrece orice limite. depaseste intelesul comun al termenului de nihilist. el prezinta lumea ca fiind absolut lipsita de orice umbra de puritate si nu acorda nimanui prezumptia de nevinovatie. asa cum toate personajele sale din 'bantuitii' au mainile patate de sange, scriitorul pare sa acuze ca toata lumea e la fel. homo homini lupus. ca daca acum nu ai mainile patate, asta nu demonstreaza nimic...
mesajul e clar. la fel cum visele astora nu au valorat niciodata nimic, la fel cum vietile lor nu au insemnat niciodata nimic, nici ale tale nu vor fi mai mult. (mesaj contrazicandu-l pe cel din fight club: cand tocmai oamenii care nu valorau nimic constientizau treaba asta si se puneau in miscare pentru a transforma lumea).
nu puteam lasa din maini teribila carte despre mutilare si autodistrugere si despre cum 'oamenii ajung sa se indragosteasca atat de tare de propria durere, incat nu-i pot da drumul. se prind singuri in capcana.' - asta e oribil in cartile lui palahniuk: ca nu exista scapare - iar in 'bantuitii' acest oribil este atat de evident si de raspicat declarat incat e aproape imposibil de digerat.
autorii moderni nu mai au o estetica. au o tehnica literara stralucita,nimic de zis, dar nici urma de estetica. nu neg ca operele lor nu ating sau nu impresioneaza, dimpotriva, o fac cu atat violenta... si apoi scot atatia banii din chestia asta...



probabil ca asta si meritam
o arta violenta si goala
pentru o lume violenta si goala

Saturday, September 19, 2009

zero boys

suntem copiii mijlocii ai istoriei, educati de televizor sa credem ca intr-o zi o sa ajungem milionari, staruri de cinema si vedete rock, dar asta n-o sa se-ntample.si tocmai invatam chestia asta. asa ca nu te pune cu noi.

adica palahniuk e punk.


si iata alti copii mijlocii ai istoriei, crestinii, in descrierea lui nietzsche.

oamenilor obisnuiti, utilitati generale, a caror existenta le este ingaduita tocmai in acest sens, religia le ofera o inestimabila suficienta fata de conditia si felul lor, un fel de justificare a intregii banalitati cotidiene, ei se pot inalta prin pietate la o ordine superioara fictiva a lucrurilor resemnandu-se prin aceasta cu ordinea reala, in interiorul careia o duc atat de greu - tocmai aceasta greutate fiind cea necesara.

Tuesday, September 15, 2009

a piece of death

The farther I go the less I know
One foot goes in front of the other
It all boils around to not hanging around
To keep moving in front of the gravity
The answer is there the answer is there
But there is not a fixed position
It keeps moving along so I keep coming along
And that's why I'm a long distance runner
And if I stop to catch my breath
I might catch a piece of death
I can't keep your pace if I want to finish this race
My fight's not with it
It's with the gravity
Long distance runner


Fugazi, The long distance runner

Sunday, September 13, 2009

why so serious? let's put a smile on that face!

batman - the dark night - rrrrrrr! uite un film de actiune destept! chiar foarte destept. iar fazele jokerului au fost geniale. anarhist jokeru ... jokerul,asta e motivul pentru care am avzut filmul; ma rog, defapt, ideea ca acest rol l-a adus pe heath leadger in mormant m-a facut sa vad filmul. dincolo de machiajul care te impiedica sa vezi cu adevarat ce a facut omul ala pentru rol, explicatia pare veridica. anumite roluri sunt periculoase ... pacat, tipul era un actor foarte bun.
dar de ce e jokerul un rol periculos? pentru ca, asa cum il descrie si alfred in film el este un criminal atipic. some people aren't looking for logical things, like money.they can't be bought,bullied or reasoned with. some people just wanna watch the world burn. si,evident, se poate intampla sa devii prins de filosofia personajului tau. eu daca as juca jokerul nu as avea problema asta , filosofic vorbind, suntem similari. si eu as jefui banca mafiei pentru ca apoi sa ard banii, si eu sunt de acord cu faza cu cele doua vase, unul cu detinuti si altul cu civili si cu ideea de ai pune sa se detoneze sau nu reciproc - si in realitate sigur nu ar iesi cu bine ca in film, pentru ca oamenii sunt mult mai ipocriti de atat ( si nu, eu nu as paria pe detinuti, civilii cu copii sunt probabil primii care s-ar decide sa arunce celalalt vas in aer). deci,ce face rolul asta periculos esti faptul ca personajul nu reactioneaza deloc ca un om social. el nu este deloc o parte a societatii. el este cat se poate de antisocial. motivul? jokerul este misterios, dar cred ca motivul sau este unul simplu: ipocrizia oamenilor. am inteles asta la un moment dat cand vorbea despre reguli.oamenii le respecta cand totul e ok, normla, dar cand se intampla ceva, dintr-o data regula sfanta devine irelevanta. ceea ce vrea jokerul este ca oamenii sa aiba principii - sau sa nu le aiba si sa recunoasca deschis ca sunt niste lasi, niste mincinosi etc. jokerul este practic, foarte infantil si cum nu intelege pocrizia asta generala se decide sa-i faca pe toti, dar absolut pe toti, sa plateasca.

Thursday, September 10, 2009

oldschool

A iernii mâna n-o lasa sa strice,
nedistilat, al verii tale chip
pân’ sa te-ajunga gheara neferice,
ti-aduna dulcele aromat în sip
ca-i bucuros cel care se întrece
sa-ntoarca, platnic, tot ce-a dobândit,
astfel din eul tau s-or naste zece.
Fii cel ce creste pururi înzecit,
mai fericit de zece ori si poate
zece de-ai tai refac de zece ori si poate
faptura ta si-asa, cu moartea-n spate
în urma lasi mereu mostenitori
Nu fi nebun sa i te darui iernii
lasându-i, sa te mosteneasca, viermii.



numa batranul Shakespeare putea s-o zica atat de bine.

Wednesday, September 09, 2009

ciudat

simt un val ciudat de schimbari. o euforie. un zbor ciudat de rapid al timpului. perspective mereu fluctuante asupra vietii asupra celorlalti si asupra propriei persoane. cine sunt azi nu voi fi si miane. ce vad maine va fi diferit de ce vad acum.mi se schimba parerile mai des decat culoarea parului. convingerile de baza raman aceleasi,insa. dar e curioasa transformarea lor. pot zice ca am aceleasi principii pe care le aveam de cand priveam cu sufletul la gura episoadele din sailor moon, citeam carti cu cavaleri si ma uitam la diverse filme. ma refer aici la onoare, dreptate, lupta pentru idealuri,prietenie si schimbarea lucrurilor in bine. e curios cum forma acestor principii s-a transformat in timp, la fel si prietenii,la fel si eu.aceleasi fiind,cu numele, sunt totusi atat de mult diferite.pana si eu am pastrat aceeasi atitudine de mica: cand oamenii din jur nu-mi plac,tac; cand imi sunt dragi le impui capul cu vorbele mele care tin eu sa ajunga la ei (cu ideile mele despre societate si alte traznai mai radicale)...desi poate ei nu tin la fel de mult uneori...
spuneam ca vad lumea intr-o efervescenta transformare si timpul intr-o curgere exacerbata. se intampla lucruri. si nu stiu de ce, am impresia ca se vor intampla LUCRURI MARI. am senzatia ca generatia mea va schimba multe. va face multe.radical. (i-am zis in gara unui batranel scarbit de situatia tarii si de politicieni ca eu si alti tineri ca mine vom face ceva frumos din tara asta)
scriu fumand in fata unui monitor idiot pe muzica de taiat vena cu sunet de procesor pe fundal purtand cea mai stramba pereche de ochelari care au existat vreodata si un par gri in diferite nuante de culori.
ascultand buy me with a coffee rememorez cea mai tare noapte din vama de acum cateva zile. un concert urma senzational alaturi de oameni excelenti. tipu de la tobe care a cantat imnul ungariei mi-a fost tare simpatic, dar jur ca daca-l mai intalnesc nu scapa fara sa cante cu mine imnul romaniei! asa, din patriotism...
si totusi... toti sunt atat dedeparte... uneori e aproape imposibil sa nu devii solipsist (solipsism s. n. concepție filozofică idealist-subiectivă potrivit căreia există numai omul și conștiința lui, iar restul lumii, inclusiv ceilalți oameni, nu ar exista decât în această conștiință. ) ...
cine sunt... cine esti...?

materie in continua transformare; energie in miscare; astept explozia.

no logo 1

o faza tare din tratatul anti-marca 'no logo'. un pasaj elocvena despre cum in ziua de azi sistemul functioneaza atat de bine incat coopteaza imaginea anti-sistem si o transforma intr-o alta fatada a sa - fata sa rebela si unCOOL. rezultatul este simplu, nu mai ai rebeli ci doar rebeli. eu personal am intalnit reactia asta destul de des vis-a-vis de propria mea persoana, vis-a-vis de propria mea imagine, adica multi au impresia ca fac ce fac si arat cum arat pentru ca e 'cul'/ 'uncul'/ rebel.

in 1997 mark hosler de la Negativeland a primit un telefon de la sofisticata agentie de publicitate wieden&kennedy, care il intreba daca formatia care a inventat expresia 'parodiere culturala' nu voia sa compuna coloana sonora pentru o noua reclama la miller genuine draft. decizia de a refuza atat oferta cat si banii era destul de sipla, dar propunerea l-a enervat la culme. 'ei pur si simplu nu au reusit sa priceapa ca tot ce facem noi este in opozitie cu tot ceea ce reprezinta ei, si asta m-a deprimat foarte mult pentru ca eu credeam ca estetica noastra nu poate fi absorbita de marketing' spunea hosler. o alta ocazie de a se trezi la realitate a fost cand hosler a vazut pentru prima data campania sprite 'potoleste-ti setea'. 'reclama aceea semana aproape in intregime cu un cantec de pe albumul nostru [Dispepsi]. era incredibil. acum nu ne mai este absorbita doar identitatea noastra alternativa - asta s-a intamplat dintotdeauna. acum este absorbita si ideea ca nu mai exista opozitie, ca orice rezistenta este inutila.'


*vor mai urma comentarii pe baza cartii NO LOGO