romanta intre doua trenuri - o gara in doi

eu, radu 3 ani si cateva gari... gara de nord mai intai si in principal. cand m-a aruncat in fantana din fata garii... cand m-am indragostit de el...apoi am fost la iasi,dar impreuna am mers doar la intors, pana la buzau, unde eu am coborat. apoi, am fost cu el la politie si l-am rugat sa vina cu mine la gara; am mancat la mec, a mai stat putin si a plecat, si am ramas mai mult de o ora sa astept trenul. au fost apoi datile numeroase cand el a plecat la chisinau si, chit ca nu-l conduceam la gara, ne luam ramas bun in preajma cladirii cfr. ah, si odata, cand s-a intors injunghiat in genunchi de la chisinau, a venit sontac-sontac sa ma conduca la tren... ma rog, eram deja in tren cand l-am vazut alergand schiopatat... si cand l-am tinut pe banca in frig in costinesti in dimineata cand eu am plecat cu trenul de 6 iar el a ramas si nu ne-am zis nici 'pa'... pentru ca ultimele 2 dati sa ne intalnim in fata fantanii - el a propus ( sa fie un gest romantic?).de fiecare data a intarziat mult. o data am stat poate 5 minute la fantana iar el a plecat apoi la tren,; ultima oara l-am condus la peron si am avut, poate, jumatate de ora impreuna... era si pisoiul cel mic si negru, abia ce-l luasem. atunci mi-a dat cd-ul cu trupa lui sergiu de la chisinau. si m-a tinut in brate asa frumos, si m-a mangaiat pe cap si pe urechea dreapta, ah si apoi statea cu capul usor aplecat si buzele, parca usor tuguiate- ca pentru un sarut... pe care nu i l-am dat. ah, si a asteptat sa plece trenul pentru a urca din fuga... si a ramas in usa pana trenul e disaprut din raza mea vizuala... si mi-e dor de el, si nu stiu in ce gara ne vom intalni si cat de curand...



Ne mâncăm unii unii pe alţii
numai din foame
din adoraţie
din structură
din amor.
N-are importanţă.
Noi suntem ceea ce suntem,
adică frumoşi.

This is wRong

Things connect beyond my control, beyond my understanding and beyond my will - but strangelly, the way things go they seem to satisfy my will. But it's too much going on in such little time and i don't get to see what exactly is what i do and i don't get to realise what exactly do i feel and who are all this people that i meet each and every day. And why is it that in just one week i've meet so many people that opened their hearts to me. And then i did the same... And it's not like me to do the same...



He said this is wrong and i laughed at him. I didn't believe it was so - or just didn't care. Now i think it was wrong, but i don't regrete.

prin camin

'mie mi se pare degeaba' spune Cruella referindu-se la blogul meu si revine la desenele ei cu pesti koy. caut in mintea mea ce sa-i raspund. tot ce pot sa scot e: 'bine, ba, da' si mie mi se pare ca tatuajele sunt degeaba'.
mi-am luat o carte de gramatica limbii ruse. e destul de arida, dar a fost ieftina, mai ieftina decat un pachet de tigari.
cand citesc o piesa de teatru sau despre teatru vad lucrurile intr-un fel aparte, un fel pe care nu l-am regasit la niciunul din profesorii mei. anumite sentimente sunt comune... dar ansamblul! detaliile! ultima idee pe care am auzit-o despre teatru de la una din profele mele noi a fost ca 'nu va vom spune ca teatrul e ca un templu, dar puteti sa-l considerati o unitate militara. aici doar executati ordine, nu discutati.' abordarea este corecta pentru incepatori, dar nu stiu... poate imi permit eu prea multe cu persoana mea si nu ma consider incepatoare. oricum, imi place sa ma supun intr-un cadru organizat, sa-mi testez limitele prin limite. am nevoie de disciplina si stiu asta. nu pentru ca nu as fi o persoana disciplinata ci pentru ca viata mea e un haos care uneori imi scapa din maini iar alteori ma enervez eu si arunc haturile. si dup-aia tot io tre sa alerg, sa prin caii si sa-i inham la loc.

quality time

those were the sleepy horses.

my guy is smart too...

An actor must interpret life, and in order to do so must be willing to accept all the experiences life has to offer. In fact, he must seek out more of life than life puts at his feet.

Only the gentle are ever really strong.

Studying cows, pigs and chickens can help an actor develop his character. There are a lot of things I learned from animals. One was that they couldn't hiss or boo me.


The gratification comes in the doing, not in the results.


The only greatness for man is immortality.

When an actor plays a scene exactly the way a director orders, it isn't acting. It's following instructions. Anyone with the physical qualifications can do that.

To grasp the full significance of life is the actor's duty; to interpret it his problem; and to express it his dedication.

Trust and belief are two prime considerations. You must not allow yourself to be opinionated.

If a man can bridge the gap between life and death, if he can live on after he's dead, then maybe he was a great man.

I also became close to nature, and am now able to appreciate the beauty with which this world is endowed.

Being a good actor isn't easy. Being a man is even harder. I want to be both before I'm done.


Being an actor is the loneliest thing in the world. You are all alone with your concentration and imagination, and that's all you have.


But you can't show some far off idyllic conception of behavior if you want the kids to come and see the picture. You've got to show what it's really like, and try to reach them on their own grounds.


Dream as if you'll live forever. Live as if you'll die today.



you've just finished reading some famous James Dean words!

Magritte

gata. am gasit. pictorul meu preferat e belgianul René Magritte 1898 - 1967!

Homesickness


in poza e chiar el (nu, nu ma refer la pictor)

mecanica inimii

am auzit mecanica inimii aseara. cerul era innorat, plouase si era vant. iar in laptaria lui enache ne chinuiam sa ocupam un loc si sa tacem, ascultand. cu cata nu ma vazusem din februarie, si am putut vorbi abia dupa 2 piese de teatru. dar ce sunt cuvintele in comparatie cu emotiile si simpla apropiere? (aici io zambesc cu superioritate si dispret fata de cuvinte si oamenii cuvitelor)
am auzit mecanica inimii aseara. si glasul lui marius manole plutea in aer ca o fiinta, ca mai multe fiinte.
piesa se termina sadic si abrupt cu cuvintele acestea:
daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu, nu inseamna cva nu te iubeste. dar daca cineva nu te iubeste asa cum ai tu nevoie, nu ezita sa cauti mai departe'

kat's poem

I hate the way you talk to me
And the way you cut your hair.
I hate the way you drive my car.
I hate it when you stare.
I hate your big dumb combat boots
And the way you read my mind.
I hate you so much it makes me sick.
It even makes me rhyme.


I hate it...
I hate the way you're always right.
I hate it when you lie.
I hate it when you make me laugh;
Even worse when you make me cry.


I hate it when you're not around
And the fact that you didn't call,
But mostly I hate the way I don't hate you;
Not even close;
Not even a little bit;
Not even at all.

for the genius child

This is a song for the genius child.
Sing it softly, for the song is wild.
Sing it softly as ever you can ---
Lest the song get out of hand.

Nobody loves a genius child.

Can you love an eagle,
Tame or wild?

Wild or tame,
Can you love a monster
Of frightening name?

Nobody loves a genius child.

Kill him - and let his soul run free

LECTURI SUPLIMENTuri

(picture taken from this website. compliments to the author :) )
dispuse cronologic pentru anul in curs. (ok, stanislavski e din decembrie 2009, da' e un monstru sacru, trebuia sa-l pun pe lista)
1. Viata mea si arta - Stanivlaski
2. Eroi si morminte - E. Sabato
3. Catre sine - Marc Aureliu (Ave!)
4. Sindromul de panica in orasul luminilor - M. Visniec
5. Prizonierii gandurilor noastre
6. Singur pe lume - H. Malot
7. Mansarda la Paris cu vedere spre moarte - tot M.(aestrul) Visniec
8. Livada cu visini, trei surori, Unchiul Vanea - CEHOV
9. Ghidul optimistului - citate, gen
10. Aventurile lui Oricine - R. Bandler
11. Ce spunem dupa Buna ziua! - Eric Berne
12. Pizdet - A. Vakulovski
13. Death of a salesman - A. Miller
14. La noapte va ninge - M. Visniec
15. Evanghelistii - Alina Mungiu
16. Caiet de regie Cehov - Bogdan Ulmu
17. Votca-Cola - Irina Denejkina!!!
18. Micul dejun al campionilor - Kurt Vonnegut
19. Douasprezece povestiri calatoare - G. Marquez
20. Teatru descompus. Femeia ca un camp de lupta. - M. Visniec
21. Cartea gesturilor erotice -M. L. Elliott
22. Nina. Masinaria Cehov - M. Visniec
23. Siddharta. Calatorie spre soare-rasare - H. Hesse
24. Don Juan - mitul cuceritorului -
25. Pelasgii (fragment din Dacia Preistorica) - N. Densusianu
26. 'Romanii - Originea, trecutul, suferintele si drepturile lor - ION ANTONESCU

+ 3 numere National Geographic, Foreign Policy, Elle si mai multe Kamikaze la bord.

Legenda:
Gri - de la OK spre irelevant spre chestii tampite ( cum e Berne)
Galben - Carti bune spre foarte bune
Albastru - merita mai mult decat o singura lectura
Portocaliu - revelatii

You make me smile with my heart Your looks are laughable, unphotographable yet your my favorite work of art

Am auzit ca vrei sa pleci din oras... pentru ca aici nu te simti ca acasa, pentru ca aici nu e locul tau. Adevarul e ca eu nu stiu cine s-ar putea simti ca acasa in orasul acesta. oricum, eu nu m-am simtit ca acasa nicaieri. Au fost ce-i drept momente cand, pentru mai multe zile, m-am simtit ca acasa in locuri noi, proaspete. Dar senzatia trece repede si realizezi ca peste tot e la fel: aceeasi oameni, aceleasi frustrari, vechiul egoism.

Voiam sa-ti zic, totusi, sa ramai. Dar ce rost ar avea? Nu am niciun drept. As fi doar egoista... pentru ca eu sunt cel mai singur si mai nebun om de pe planeta. Defapt, cu fiecare zi ce trece ma indoiesc tot mai mult de statutul meu de 'om'. Nu pot relationa cu oamenii. Incerc sa comunic cu ei, dar efectiv nu pot. Eu spun ceva, ei inteleg altceva, sau refuza cu incapatanare de catar sa inteleaga.

Ma gandeam (greseam!) ca noi suntem la fel: doi copii din familii despartite, purtand stigmatul specific, cel de ciudati, neintelesi, rebeli - dar nu e asa. La tine e vorba , probabil, de niste chestii tipice varstei, de acele cautariale adolescentului care inca esti. ( sau poate are dreptate Georgiana cand spune ca amandoi cautam ceva ce nu putem gasi in lumea asta... ) Pe mine cautarile si intrebarile m-au adus unde sunt acum, adica nicaieri. Si nu e bine aici... iar la orizont nu se intrevad schimbari. Si tu zici ca ai porniri sinucigase. Eu ma gandeam sa ma sinucid cu insecticid, imbracata in gandac, cu puf roz pe antenute. Intr-un mall. Sau sa plec in salbaticie sa ma manance animalele - mai bine asa, decat printre oameni unde ceas ce ceas am senzatia ca mi se manaca din suflet.
Stiu ca e aproape un act vulgar sa imi exprim astfel cele mai intime ganduri - dar putin imi pasa. Pentru ca gandurile mele nu incap in 35 de cm cubi (atatia or fi oare?! ). Ele vor mereu sa iasa, prin maini, prin picioare, prin pori, prin par... Iar eu trebuie sa le scriu si sa le pun la vedere pentru ca daca doar le pun pe hartie si nu le arat e ca si cum nu mi-ar fi parasit craniul. Iar eu nu le vreau in capul meu!
Cat despre tine... stiu ca stii si ca nu conteaza pentru tine...
Probabil ca nici eu nu te vreau.
Probabil ca eu vreau o imagine pe care eu am creat-o despre tine, un idol caruia i-am ridicat statuie cu mintea mea si care doar seamana cu tine. Sunt penibila cum sunt penibili oamenii care isi sacrifica viata pentru zeii lor. Zei care nu le dau niciodata vreun semn ca ar exista, dar simpla iubire pentru idol le de acestor muritori de rand impresia ca viata lor are sens. Nu am nevoie ca tu sa imi dai impresia ca viata mea are sens. Viata mea nu are nici directie nici sens. Iar eu nu sunt suficient de egoista incat sa-ti cer sa fii, sa fii. Doar sa fii...
Ti-am ridicat statuia pe nedrept si acum trebuie sa o distrug. N-am eu dreptul sa ridic nimanui statuie. Si nici nu merita nimeni efortul.

* Cel mai complicat e sa alegi un mod de a muri.

mai mult despre corpul supravegheat :)

LANSARE TEMATICA ATELIER

Corpul supravegheat / Body under surveillance

“Vad 27 de corpuri calde”
(replica din filmul Minority Report)

Azi mai mult ca oricand, in societatea postmoderna, globala, informatizata in care traim, noi, adica corpurile noastre, sunt sub un control permanent. Monitoare, ecografii, scanere, markere, analize ADN, camere de supraveghere, amprente digitale, haine inteligente, sateliti, nanotehnologii, etc. detecteaza, urmaresc, monitorizeaza din exterior si din interior ce se intampla cu corpul uman. Tanar si batran, sanatos sau bolnav corpul este tot mai privit, analizat, comparat pe dinafara si pe dinauntru cu voia sau fara voia noastra. Unele corpuri sunt mai supravegheate decat altele. Unele corpuri/parti din corpuri sunt mai privite decat altele. Unele corpuri sunt etalon pentru evaluat altele. Corpurile sunt tot mai minutios supravegheate inainte de a se naste si urmarite discret sau agresiv pe tot parcursul vietii. Diviziunea dintre aspectele publice si private ale activitatilor corpurilor noastre se estompeaza pe masura ce stiinta si tehnologia dicteaza modul de cunoastere.

Societatea de azi este cu adevarat o societate a supravegherii, o societate in care tehnocentrismul, frica de boala sau de terorism, dorinta de frumusete, nemurire, putere, duce controlul corporal la paroxism. Supravegherea din ce in ce mai subtila a corpurilor noastre de catre noi si de catre altii este pe de alta parte motiv de profunde dileme etice si morale.Ce fac corpurile noastre in acest context? Se supun neconditionat sau dau si semne de rezistenta fata de abuzurile la care sunt supuse? Iata punctul de plecare pentru reflectie pe care il propunem pentru cel de al doilea atelier tematic interdisciplinar din cadrul proiectului.

teatrul masca

cu tot programul incarcat si sufocant nu puteam sa ratez spectacolele teatrului masca de astazi. trebuia sa-mi vad prietenii de acolo si sora.
teatrul masca a implinit 20 de ani de frumoasa existenta inchinata celei mai expresive arte. multi ani frumosi si victoriosi inainte!
fiecare clipa petrecuta cu ei in herastrau azi a fost una de bucurie. sau aproape fiecare clipa...
spectacolul studentilor masca, statuile, a fost o incununare a eforturilor acestor bravi tineri. asa statui expresive mai rar! felicitari pe aceasta cale Radu, Sis, Georgiana, Bianca, Alex, John, Liana si tuturor celor ale caror nume nu le stiu!
spectacolul de fina,l cu marii actori ai teatrului, in frunte cu Malaimare a fost un varf de lance, cireasa de pe tort, ati prins voi ideea! 'Gardienii se intorc' a fost un colaj de cantece, dans si teatru in 10 limbi: rusa, romana, engleza, franceza, germana, turca (?!), rromani, idish, spaniola si italiana. cu totii au fost absolut grozavi! (gardienii din piesa erau paznici ai culturii) mi-a placut foarte mult cum au abordat taierea fondurilor si a salariilor cu 25%: au spus ca nu mai au bani decat pentur jumatate din costumele necesare, astfel ca au venit cu costume pe jumatate. aveau doar partea din fata care era legata la spate cu niste chestii. asa abordare geniala n-am mai vazut de la visinii din' livada cu visini' jucata in prezent la TNB.
felicitari din nou tuturor si o cale incununata de succese pe taramul artei in continuare!
cu ocazia aceasta vreau sa o felicit in mod special pe Alina Craita pentru ca imi place mie de ea mai mult!

inca o chestie care m-a amuzat teribil. pe langa toate mitocaniile pe care unii mai redusi le spuneau sau chiar faceau cat timp se jucau 'statuile' unii un tip la vreo 40 de ani i-a zis altuia: 'uite asta meserie,ma, nu ce facem noi!' de remarcat ca oamenii lucrau probabil in economie sau nush, oricum, pareau sa aiba un serviciu bile platit.

pentru cel caruia...

cunosc un inger. nu, nu e un inger pazitor. e chiar opusul, un inger nepazitor, chiar nepasator. cand l-am cunoscut - asa cum se intampla de obicei cu oamenii importanti - mi-a fost total indiferent. mi se parea un tip sters, nicidecum unul venit de pe alta lume, o lumea ca a mea. iar acum, incerc sa dau de el din cand in cand. sa ne vedem, sa intrebe 'stam toata noaptea?' si eu sa zic ca nu pot, dar sa ramanem amandoi pe strazi. sa mergem prin orasul linistit, in care noaptea tipa doar luminile si tacerea. si mai ales tacerea lui. pentru ca noi mergem uneori alaturi ca doi straini, ca doi extraterestrii de pe planete diferite ajunsi din greseala aici, pe Terra si pe aceeasi strada! ... si uneori e ud pe jos si sunt rame pe care trebuie sa le evitam (pentru ca sunt dragute si nu merita sa moara).
si mergem noi, dintr-un capat al orasului in altul, mare parte din drum in tacere si departare, doar cateodata mai zic eu ceva banal sau prostesc de teama sa nu fie ceva prea serios sau prea personal si sa se sperie ingerul. pentru ca ingerul are uneori oroare de astfel de lucruri, defapt, de obicei. nu-i plac lucrurile prea personale. ingerului ii e teama sa nu devina prea sentimental, sa nu cumva sa abuzam unul de altul emotional.
ingerul meu e cast si are oroare de tot ce poate fi carnal. sau cel putin incearca sa aiba... e un inger simpatic si trist uneori. e perfectionist si maniaco-obsesiv. de mine nu e multumit nicioadata, imi dau seama din privirile lui care uneori spun: 'iar ai facut o gafa' sau 'spui prostii' ...
ingerul meu traieste cumva intr-o lume a lui din care vine frumos si pur, gata sa sufere pentru arta. defapt, ingerul are o mica obsesie pentru suferinta, e un pic masochist si parca vrea sa fie pedepsit. are el o gluma,( cred ca a furat-o de la iisus) si zice: 'da, da, bate-ti joc de trupul meu!'
ingerul meu de care sunt mai departe fizic decat pot suporta uneori si mai aproape ca traire si simtire decat am fost de cineva! ah, dar ingerul nu pricepe asta. el crede ca eu sunt asa, o tipa super... ficiala... pe care o poti arunca in fantana uneori.
ingerul meu fara aripi doarme acum sau se gandeste la arta sa. eu nu mai exist pentru el decat rareori. el are deja o printesa. albastra. cu doua roti. am mers si eu pe printesa lui odata. si glumeam spunandu-i ca nu mai e printesa lui, e printesa 'noastra'.
ingerul meu nepazitor, fara aripi, si fara sot, doarme acum in purgatoriul artei.