Tuesday, October 12, 2010

prin camin

'mie mi se pare degeaba' spune Cruella referindu-se la blogul meu si revine la desenele ei cu pesti koy. caut in mintea mea ce sa-i raspund. tot ce pot sa scot e: 'bine, ba, da' si mie mi se pare ca tatuajele sunt degeaba'.
mi-am luat o carte de gramatica limbii ruse. e destul de arida, dar a fost ieftina, mai ieftina decat un pachet de tigari.
cand citesc o piesa de teatru sau despre teatru vad lucrurile intr-un fel aparte, un fel pe care nu l-am regasit la niciunul din profesorii mei. anumite sentimente sunt comune... dar ansamblul! detaliile! ultima idee pe care am auzit-o despre teatru de la una din profele mele noi a fost ca 'nu va vom spune ca teatrul e ca un templu, dar puteti sa-l considerati o unitate militara. aici doar executati ordine, nu discutati.' abordarea este corecta pentru incepatori, dar nu stiu... poate imi permit eu prea multe cu persoana mea si nu ma consider incepatoare. oricum, imi place sa ma supun intr-un cadru organizat, sa-mi testez limitele prin limite. am nevoie de disciplina si stiu asta. nu pentru ca nu as fi o persoana disciplinata ci pentru ca viata mea e un haos care uneori imi scapa din maini iar alteori ma enervez eu si arunc haturile. si dup-aia tot io tre sa alerg, sa prin caii si sa-i inham la loc.

1 comment:

Alex said...

nu, nu e degeaba. simt nevoia cateodata sa mai citesc ce scrii aici sa vad ce mai faci sau ce mai zici. uneori e mai usor decat sa te intreb. a devenit un obicei prost sa raspundem la intrebarea ce faci cu un "bine" scurt aruncat in fuga ca poate ne e mai usor asa decat sa ne gandim la ce mai facem anume. la fel fac si eu... mai scrie cateodata! da cu mai mult avant ca mai demult cand scriai si nu prea citeam. acum nu prea mai scrii si as citi... your brother wrote to you:)>:D<