Tuesday, September 30, 2008

sing to me

And in the ear of every anarchist that sleeps but doesn't dream
We must sing, we must sing, we must sing.

well,please,sing.this anarchist don't dreams.

must we memorise nine numbers and deny we have a soul?

and there's someone in my head, but it's not me...
daca m-ai intreba acum ce fac as raspunde ca gresesc. si pe buna dreptate.observ,observ,reactionez,reactionez,reactionez - cu greu si prea putin.dar observ. si stiu.eu si pestele lui bregovic.pe bune,eu nu cred.pentru ca de obicei stiu.
dar ma gandeam mai degraba la altceva. ma gandeam la mine si la prietenii mei.noi si constiinta noastra ca suntem altfel. ca nu facem parte din multime. noi si atitudinea noastra,principiile noastre,faptul ca nu ne consideram predispusi la compromisuri.convingerea noastra ca nu suntem, si ca nu vom fi, ca ei. convingerea noastra ca 'tout ne pas a vendre'.
...si daca totusi lucrurile se vor schimba? daca in final ne vom ocupa,pe rand, locul in societate asemeni tuturor? in fond,e mai simplu asa. in fond,nu poti stii.ma amuz uneori, cu cinismul meu tipic, imaginandu-mi prietenii in ipostaze de 'persoane de succes'. mi-i imaginez ''burghezi'',capitalisti lipsiti de scrupule,vanduti sistemului, razand de adolescentii aia idioti care fusesera si de idealismul lor trecut,oameni care nu gandesc decat in termeni de comfort,tehnologie,profit etc si nu mai stiu sa zambeasca cu adevarat. normal ca ma gandesc si la chestii de genul asta. si ma vad singura pentru ca eu nu ma voi adapta sub nicio forma iar ei ma vor privi indulgent gandind ca sunt prea imatura...
vorba cantecului: sper ca n-o sa ajungem sa ne vindem eroii pe fantome, visele pe cenusa, aerul proaspat pe unul irespirabil,sper ca n-o sa renuntam la mersul printre ruinele zidului pentru un rol principal intr-o cusca.


daca n-ar insemna nimic ar fi perfect

faza: eram in acceleratul spre buzau. un tren din ala nou tip cutie ermetica in care geamurile nu se deschid,totul este automat si nu exista nici macar o bruma de intimitate pentru ca nu are compartimente,astfel, in loc sa-ti imparti intimitatea cu alte (maxim) 7 persoane o imparti cu intregul vagon... inevitabil,unii oameni se vor uita la tine (sau invers) poate ca ar face asta pe tot parcursul drumului tau; nu suna prea grozab,nu?
nu-mi plac necunoscutii care ma privesc insistent. in primul rand ca e stupid sa privesti pe cineva insistent. asta facuse un tip in tren cu mine.cand aproape ajunsesem la buzau am coborat sa astept la usa pentru ca nu mai suportam vagonul inghesuit si privirile insistente.uneori imi vine sa merg la oamenii care fac asta si sa-i privesc INSISTENT in ochi fara sa le zic nimic. la usa,din altt vagon o tipa ma privea si ea destul de curios si atent.m-am enervat si i-am zambit. i-am zambit atat si ea a zambit inapoi. un zambet foarte frumos,trebuie sa recunosc. si atunci,in mintea mea deja eram incantata de acest fapt pentru ca mi se parea grozav acel schimb dezambete sincere si fara nicio semnificatie.eram incantata de faptul ca nici zambetul ei si nici zambetul meu nu insemnau nimic,erau doar ceva frumos in spatele caruia nu se ascundea absolut nimic... dar tipa s-a ridicat a venit la mine si mi-a zis 'tu esti nu-i asa?' atunci m-am enervat in sinea mea:'cine naiba sa fiu?!' trebuia neaparat ca zambetul ei sa insemne ceva.si sa piara imediat cand a realizat ca s-a inselat.stupid.


*asta urasc eu la literatura(defapt,la oamenii care fac/discuta/critica). oare ce a vrut sa spuna poetul prin (sa zicem:) ''somnoroase pasarele".frate,poate ca asta a vrut sa spuna. uram cand la scoala trebuia sa comentam o tampenie cat se poate de lipsita de mari profunzimi si colegii se inghesuiau sa fabuleze despre ce a vrut poetul sa spuna. sincer,cu toate ca imi place Nichita Stanescu nu pot sa nu ma gandesc ca uneori pare sa-si bata joc de cititor (sau cel putin de genul asta de cititor).parca ar vrea sa zica 'da,asta e o balmajeala fara rost,dar in mod cert se vor gasi suficienti idiotii care sa faca din ea o metafizica'

Sunday, September 21, 2008

intamplator,veni vorba de anarhie aseara (si alalta seara,dar asta e o poveste UN PIC mai lunga...). un tip se lauda ca vorbea cu o anarhista si ca i-a zis:
'daca ar fi anarhie,nu i-ar mai fi frica nimanui de nimic cine l-ar opri pe unu de pe strada sa vina sa-ti dea in cap ca nu sunt legi si...' eu l-am oprit si i-am zis:
'stai putin,ai zis ca nu i-ar mai fi nimanui frica de nimic? i-a zi care-i cauza violentei? FRICA!' discutia a mai continuat un pic. dar mi-e mi-era oricum lehamite.aceeasi prosti cu aceleasi argumente ilogice.
argumentele impotriva anarhiei sunt exact chestiile care in anarhie nu exista. cam ciudat,nu? daca esti perfect liber si nu ti-e frica de nimic nu ai avea de ce sa reactionezi violent.defapt,ar mai fi ceva: proprietatea,chestia sfanta a capitalismului si a societatii noastre in general. dar in anarhie nici asta nu ar mai fi la fel de importanta cum este pentru oamenii societatii noastre. eu n-am nimic cu ideea de proprietate,am ceva cu acumularea excesiva de proprietati.nu sunt genul care sa zica :'hai sa impartim totul!' pentru ca,in primul rand,poate eu nu vreau sa-mi impart ciocolata cu tine sau alte chestii de genul asta,dar proprietatea este un factor pe care s-a pus prea mult accentul.oamenii uita sa traiasca pentru ca vor sa aiba mai mult si mai multe obiecte. exemplu: imputitii aia de senatori care au nu stiu cate case,nu stiu cati euro in cont si cer pomana de la statul roman 1000 de euro lunar pentru chirie.ei! cer! de la stat! si nici nu stau in chirie.evident,cu cat ai mai mult cu atat vrei mai mult. nu stiu cati viermi din astia de senatori sunt,dar cu banii astia s-ar putea face dracu ceva pentru aia care chiar au nevoie sau pentru mediu.

*din pacate am scris asta in graba si elocventa mea lasa de dorit.dar v-ati prins voi de idee,cred.

Friday, September 19, 2008

pirratitude

arrrrrrr, a new bar in town! ma rog, nu e tocmai new da' eu ieri am fost prima data acolo. locul cu pricina se numeste AVAST si a impresionat-o intr-un mod atat de placut pe Red incat a spus ca e aproape ca Jacku' de marfa. locu' arata ca un buncar,subsol,caramizi,toate cele. decorurile sunt minimale: niste cercuri vopsite in vegru pe care stau frumos pictate in alb diverse steaguri de pirati iar mobilierul e din lemn.scaunele cu spatar inalt à la Vlad Tepes sunt preferatele Adei si parca te fac sa te simti asa... un pic boier! in plus, te poti desfasura bine merci,(daca ai) poti da din pleata cat poftesti ca loc e! cat despre buda,pana si aia are un aspect interesant (pe langa faptul e la fel de spatioasa pe cat era si Sovata zat place of doom) gen prisma triunghiulara.deci locul e misto rau si azi,ca e ziua piratilor dau astia parti cu deghizaraie. me harties,eu si me bruddha and za mermaid o sa fim acolo,ye come if ye might!

Monday, September 15, 2008

putina aberatie in plus

Ce frumos e copacul din fata blocului de vizavi: batut de ploaie,de vant si de lumina neonului. Luceste ud ca o alga din vama veche numai ca lumina reflectata pe frunzele lui e una de soare artificial,bolnav.pic..pic…pic.unless they’re running away.da,copacul asta arata ca o adunatura atarnatoare de alge bolnaviciose. In apele de pe drum nu se reflecta nimic. Doar lumina bolnavicioasa a neonului.gata.s-a terminat.tigarea.ultima.


totul e iluzoriu.ah,ce amuzant era intr-a noua. eu spuneam asta pe un ton de profet al apocalipsei,the fiends se uitau la mine si radeau intrebandu-ma ce cuvant mai e si asta... si azi am fost la liceu,si azi a fost prima zi de liceu a altora ...

Saturday, September 13, 2008

SURVIVOR - Chuck Palahniuk

gotta read the book after seeing this

Friday, September 12, 2008

ganduri pseudopatriotice

ma uitam la imagini despre revolutie. doar intamplator. si totul e contradictoriu in mintea mea. moartea acelor oameni ma infioreaza si sacrificiul lor merita tot respectul. au murit pentru un ideal.numai ca... ei nu stiau tot adevarul. nici noi nu-l stim. poate ca au murit in zadar. in fond, iata unde am ajuns: ei au murit pentru libertate,pentru ca vroiau o Romanie care sa scape de dictatura comunismului,si unde s-a ajuns? la dictatura capitalismului si la disparitia valorilor care totusi,au persistat in comunism si au facut posibila acea rezistenta muta, a spiritului. oamenii aia aumurit ca romani, pentru Romania. acum, pentru romanul de rand,faptul de a fi roman,nu mai inseamna aproape nimic,oricum,nimic bun. ceea ce e aiurea. nu vorbesc despre mandria de a fi de o anumita nationalitate,in fond nu e asta o realizare. dar aici e vorba de o anumita apartenenta si de anumite caracteristici ale fiecarui popor pe care nu le poti nega fara sa negi o parte din tine.romanii de azi nu prea inteleg asta. isi reneaga identitea si se autodenigreaza. mi se pare cel putin stupid. oricum,eu nu as fi murit pentru ce e azi in tara asta.moluri si banci peste banci.e dezgustator. si nu as fi murit nici atunci aiurea pentru ca au considerat americanii ca e cazul sa pice comunismul.asa cum dupa al doilea razboi mondial au considerat sa ne lase pe mana comunistilor. ialta,fratilor(la noi partidul comunist nu prea avea prozeliti, mai degraba legionarii erau placuti).o stie tot elevu' de liceu... sau cel putin ar trebui,heh.

Thursday, September 11, 2008

zilele astea o seama de foste colegi/ prieteni/ cunoscuti pleaca in anglia la facultate sau diverse. mi s-a spus de nenumarate ori ca o sa regret ca n-am plecat si eu. ca tara asta e un cacat in care chiar nu reusesti nimic.ce sa reusesti? sa faci bani,cel mai probabil. oare au vreun rost astfel de spuse cand persoana careia ii sunt adresate e anticapitalista,de obicei nihilista si in general fara prea mari asteptari de la viitor? mie chiar imi place tara asta. singura problema sunt oamenii. dar naiba sa-i ia, oameni sunt peste tot!