Primăvara neagră

Şi acum îmi iau rămas bun de la voi şi de la cetatea voastră sfântă. Merg acum să mă aşez pe culmea muntelui şi să aştept încă 10000 de aniîn timp ce voi luptaţi să vă ridicaţi în lumină. Aş dori ca măcar în seara aceasta să faceţi lămpile mai mici, să daţi difuzoarele mai încet- În această seară mi'ar plăcea să meditez în pace şi linişte. Aş vrea să uit câteva clipe că mişunaţi în preajmă în fagurele vostru de 15 cenţi.
N'aveţi decât ca mâine să vă distrugeţi lumea. N+aveţi decât să cântaţi în Paradis, deasupra ruinelor fumegînde ale oraşelor voastre. Dar astă seară mi'ar plâcea să mă gândesc la un singur om - un individ singur, un om fără nume şi ţară, un om pe care îl respect pentru că n'are nimic în comun cu voi - EU ÎNSUMI. Astă seară voi medita la cel care sunt eu.

-ultima pagină a romanului 'Primăvara Neagră' de Henry Miller

libertatea in viziunea mea proprie

Henry Miller e un profet

n-am terminat inca primavara neagra pe care o citesc pe apucate, cand sunt la R.
m-a fascinat scrierea lui si inca de la primele pagini mi-am notat paragrafe intregi dintre cele care mi s-au parit geniale. sunt multe astfel de pasaje.
ce m-a frapat la acest scriitor, initial, a fost cat de vizionar a putut fi. sunt numeroase pasaje care depasesc limita coincidnetei cum ar fi unul care spune despre ciuperca otravita pe care America o arunca asupra lumii - cartea fiind scrisa si publicata cu cativa ani ianinte de folosirea primei bombe atomice!!!! Am fost socata. Exemple ar mai fi, dar nu le-am retinut.

dincolo de toate astea am ramas in minte cu ideea ca tipul e atat de CAPRICORN. voi astia care nu credeti in horoscop...pfff... ma regaseam pe mine in ce a scris, dar nu ca in alte scrieri, ci ca in scrierile mele! ca in gandurile mele.
il vad pe miller ca pe un sociopat iubitor de oameni - dar de undeva de la o distanta pe care nu mai un supraom o poate avea. genul/geniul care iubeste omul, il iarta pentru toate, dar trebuie sa-l condamne. pentrru ca asta inseamna sa fii drept. uneori, pedeapsa e cea mai mare dreptate si cel mai mare bine pe care il poti face unei omeniri abrutizate, mintite si manipulate de la nastere.
iata, de exemplu descrierea pe care o face unei matusi nebune pe care o adora pentru nevinovatia sa dar pe care e nevoit, la cererea rudelor, sa o duca chiar el la ospiciu. povestea acestei matusi spune multe despre omul care a fost acest scriitor. si nu, nu e o opera de ficitune, el insusi marturiseste ca e biografica si ca el cauta sa pronunte adevarul, nu sa faca literatura. - si asta as vrea si eu sa fac. sa scriu/descriu parti din viata, din realitatea pe care o traiesc, pe care o simt si miros, mai degraba decat cea pe care mi-o imaginez. oricum, acum nu am timp sa-mi imaginez alte lumi, cea in care ma-nvart imi ocupa cam tot timpul disponibil.

(va continua)

jenati de apartenenta proprie

Romania e o stare de spirit, o atmosfera. Romaneste se simte, nu poti descrie asta.
Cel nemultumit de tara sa, cel care reneaga romanul din el, se reneaga pe sine si este in fapt, un om nemultumit de sine, de el si apropiatii sau. Acest om isi generalizeaza nemultumirea la intreaga tara in care se afla.
Am un prieten care studiaza si lucreaza la o universitate de top din Franta, mai precis Lyon. Omul uraste francezii, nu-i suporta. Pentru ca nu s-a adaptat el la viata de acolo, ii e dor de casa, nu prea are preiteni acolo, si aia care sunt, sunt romani.
Cu exemplul de mai sus vreau sa demonstrez urmatoarele: romanii care zic ca romanii fura, cersesc, sunt ultimii oameni - stiu ei ce zic. Drace, doar se cunosc pe ei insisi, nu? Oamenii aia nu au prieteni, nu au o familie prea draga - pentru ca tre sa fim constienti - cand cineva zice TARA ASTA E DE CACAT se baga pe sine si pe ai lui in aceasta oala imputita! sa te vad daca ai contraargument la asta, bai!

Eu tin la tara asta. De la bun inceput am tinut. Mi se pare o atitudine - nu normala, normal e ceva artificial, ceva diferit pentru fiecare - normal depinde de o scara de valori etc - repet, mi se pare o atitudine NATURALA! Asa cum o maimuta ecuatoriala isi iubeste jungla ecuatoriala si nu da doi bani pe savana in care colcaie hienele, si viceversa - eu imi iubesc tara pentru ca este natural. si brutele cu care m-am certat aici sunt niste produsi artificiali ai unui secol artificial, urmasul si mai putin demn al secolului XX, ingratul care a urmat secolului natiunilor.
In continuarea rationamentului din paragraful 2: tin la tara asta pentru ca e:
1. A MEA!
2. pentru ca aici sunt oamenii pe care ii iubesc si care ma iubesc; oameni care merita tot respectul, cu toate ca, din cauza unor ingrati ca acestia din cauza carora sunt nevoita sa scriu aceste randuri, nu-l prea primesc!
3. frumoasa, plina de mistere si contradictii
4. are un trecut bogat, tmultuos si inca ascuns cu bna stiinta de mai-mari (niste oameni mici rau, in fapt)
5. iubesc dreptatea si nedreptatitii, iar tara mea e foarte nedreptatita
6. faptul ca ma-m nascut aici imi da motive sa lupt; m-am nascut o luptatoare si nu cred ca te poate pregati mai mult de succes decat o viata grea. cel putin o viata grea ar trebui sa te invete si sa fii recunoscator... divaghez ...
7. un taram in care spiritul, chiar si in secolul 21, se mentine viu si oamenii sunt impetuosi nu simple marionete cuminti si ordonate. pentru ca eu, draga cititorule, prefer o mizerie sincera si o bucurie murdara in fata unei ordini impuse si a lipsei de vointa. prefer romanul incapatanat cu multele sale sarbatori legale in locul unui robotel silitor si dedicat muncii pentur ca efectiv - saracu' n-are imaginatia de a se bucura de vioata in felul sau - bun sau rau!



Scriu acestea pentru ca demult era cazul sa o fac. Dar azi am auzit un fragment dintr-o emisiune de pe postul EuropaFM in care moderatorul aborda jignirea adusa noua, romanilor, de catre nush ce post frantuz, si cerea ascultatorilor sa ii spuna care sunt calitatile noastre ca popor. Dupa ce am ascultat 3 astfel de "romani" - dintre care unul avea accent de ungur - cum zic ca nu prea avem calitati, ca nu le vine nimic in minte, ca are dreptate francezii... mi-a picat mancarea rau si am inchis radioul (eu ascult radio de obicei in bucatarie).
ca sa ma exprim foarte romaneste,(nu e chiar asa o mare rusine sa recunosc ca suntem cei mai tari la injuraturi, ca deh, avem imaginatie!): ma, dobitocilor! voi ce dracu' oti fi? pui de tatari? urmasii turcilor, grecilor, hunilor, maghiarilor, rusilor, nemtilor care au trecut p-aici si-au facut mai degraba prapad??? Voi nu sunteti hoti, lenesi, trantori, tigani etc... Voi sunteti untermenchen, nu-i asa? hai, ca v-oti fi gandit ca am zis ceva de bine intr-o limba straina... suna bine, daca e cuvant strain, mai ales daca nu-l intelegi... Da, ma, sunteti UNTERMENCHEN pentru ca aveti obraznicia sa va renegati obarsia si stramosii care au luptat si murit pentru ca voi sa aveti LIBERTATEA sa va faceti de ras tara! LEPRE NERECUNOSCATOARE! pupati in fund strainii si veti primi ceea ce merita orice tradator - dispretul!

zveri

toate problemele inghesuite in mintea mea imi provoaca greata:

1.pff
2.pff
3.pff
4.R...
5.teama de o ratare absoluta
6.sentimentul de singulara singuratate
7.m-am ingrasat
8.nu mai sunt eu. uneori sunt tot ceea ce vad / vor ceilalti sa vada. sunt tot ceea ce pot fi mai rau. cum zicea Cheloo Iti ramane doar sa te razbuni pe tine
Caci e mai usor sa fi rau cand vrei sa fi bun si n-ai cu cine ['fericit']
9.detalii mai mult sau mai putin importante
10.facultatea. pe care oricat de mult as incerca sa o fac o prioritate ajung mereu sa o las la urma...
11.limba rusa de care nu m-am mai atins de vreo 2 luni (decat cand ascultam 'Zveri' de la Nautilus)
nu am cu cine sa vorbesc despre lucrurile astea asa ca le pun pe blog. Fiend doarme acum... si oricum, m-am saturat sa vorbesc cu prietenii ( si cu oricine intreaba, uneori) despre astfel de chestii; vad in privirea lor un amestec ciudat de compasiune, plictiseala si acel ' si eu ce sa-ti fac?! n-am cum sa te ajut ' ... si mi-e sila de mine, de toata situatia asta de rahat si de ideea de a starni cuiva compasiune ( ca sa nu zic 'mila' - grotesc cuvant!)
=>mi-e sila ca probabil starnesc mila celor din jur
=>mi-e sila ca cei care nu ma cunosc cred ca am un aer de superioritate
=>mi-e sila ca sunt considerata elitista - de parca asta ar fi un lucru rau (nu e. sunt doar un om cu principii si idealuri. am tras mereu de mine chiar si atunci cand nu puteam asa ca nu-mi veni sa-mi psui ca as fi putut face lucrurile mai bine when you haven't been in my shoes - btw, my black converse are old, ruggy and always dirty)
=> mi-e sila ca sigur maine va fi mai greu iar eu nu stiu pana unde am sa mai cad si cat am sa mai pot sa ma ridic
=>mi-e sila cand stiu ca sunt un diamant ingropat in gunoi - poti sa interpretezi asta cum vrei daca esti tampit. dar e doar un alt adevar care nu serveste la nimic.
=>mi-e sila de medioritatea pe care parca o aud batand la usa pentru a-mi alunga sperantele desarte de homo novus
=>mi-e sila ca nu pot sa arat cum imi place fara ca tot tramvaiul sa se uite la mine si sa comenteze (ok, la inceput era amuzant, dar acum ca mi-a mai crescut parul si dupa o luna de show cotidian pana si 'performerii' ca mine se plictisesc)
MI-E SILA! MI-E SILA! MI-E SILA!
=>mi-e sila de cosmarurile teribile pe care le am in ultimele luni
=>mi-e sila de ceea ce visez cu ochii deschisi, de locurile perfecte din mintea mea care ma fac sa ma intreb daca mai are vreo importanta ce fac in realitatea asta unde oricat de mult m-as stradui nu-mi iese bine

dedicat tuturor celor care considera tara mea o tara de cacat

ok. doar pentru ca 9500 de oameni au protestat nu inseamna ca ei reprezinta acest popor. pe mine nu ma reprezinta deloc. protestati alaturi de liderii vostrii sindicali care sunt la fel de jmecheri ca si cei impotriva carora va azmut. imi faceti greata! mase de manevra ati fost si ati evoluat doar pana la statutul de mase de sacrificiu. imi pare rau, poate pentru ca mi-am sustinut prea des optiunile politice si multi stiu pe cine am votat... dar nu depsre asta este vorba.
am mai zis si repet: O TARA CA A NOASTRA NU POATE IESI DINTR-O CRIZA MONDIALA CA PRIN FARMEC LA SCHIMBAREA GUVERNULUI. culoarea politica a regimului din Romania nu a influentat in vreun fel criza mondiala, deci,ba, mioriticilor, criza ca in care va situati nu este determinata de guvern ci de idiotenia care va caracterizeaza (si care caracterizeaza populatia globala indiferent de regimul politic particular).
celor carora nu le place aceasta tara le recomand cu caldura SA SE DUCA IN SPANIA, IN ITALIA, IN SUA - SA PLECE! sa va vad acolo, ma!
... da' nu plecati voi, ma. nu plecati, ca sunteti lenesi, sau nu va adaptati repede etc. asa ca ramaneti aici. ca sa va plangeti. sa ziceti ca e o tara de cacat. fara sa recunoasteti ca in alta nu ati fi tolerati asa cum sunteti: neghiobi.
vorba ceea: unde esti tu, TEPES doamne, ca punand mana pe ei
sa-i imparti in doua cete: in smintiti si in misei? (citat din memorie)
acuma, pa bune, urasc generalizarile, da' de exemplare din astea ma lovesc zilnic (oi fi eu ghinionista sau chiar asa sunt majoritatea ...)smintiti si misei. huo!

1. FA TU CEVA BUN SI ABIA APOI COMENTEAZA!
2. NU CRITICA CE NU AI FI CABABIL SA FACI TU INSUTI
3. FII TU BUN, BA, SI ABIA APOI CRITICA-L PE 'ALA RAU' DE LANGA TINE
4. UITA-TE IN OGLINDA. DA-O DRACU' DE TREABA, TIE NU TI-E JENA CU PERSOANA TA?!


PS: eu in 89 aveam cateva luni. voi nu aveti nicio scuza!
... in schimb aveti pretentia ca ati schimbat un regim prost, de lipsa de libertate cu unul democratic si net superior. mi-e sila de voi. sunteti doar de umplutura. sincera sa fiu, habar nu am de ce existati pe lume. probabil doar pentru ca cei care detin puterea, controlul sa aiba ce supune si manevra - ca daca ar vrea, v-ar anihila ca pe moliile din reclama la raid. trust me on this. it doesn't even take too much. da' le place sa va chinuie si baga tot felul de legi care va ingradesc si pun norme de diverse chestii cum e cel pentru alimente care practic interzice nush cate remedii naturiste si faze de genu.
ba, oscilez intre mila, dispret si indiferenta cand va vad, cand ma atingeti pe strada accidental sau nu, cand va luati de felul in care-mi arata parul sau hainele. cand va vad asa meschini si mici cum sunteti. cand va vad ca tocmai voi incercati sa imi dati mie lectii. cand va vad ca nu aveti idee ce e onoarea, sinceritatea sau respectul - dar toti, absolut toti incercati sa ma invatati ce e bunul-simt. ba, ma pish pe bunul-simt. pentru ca, repet, nu are nimic in comun nici cu binele, nici cu sentimentele. deci tu da-i inainte ca n-am bun-simt, chiar nu ma supar. 'bine, ca ai tu, amice! sa-ti fie de bine!' cand va vad atat de inutili, de superficiali si artificiali; atat de impotriva naturii si a frumosului. atat de indoleti si infatuati incat pana si cel mai retardat dintre voi are un grad de aroganta.
ahhh, pe bune, ma, plecati din tara asta. pelcatii cu totii care nu va simtiti bine aici. poate ca vom ramane putini, dar vom ramane aia bunii zic io.

!@#$%^&*()_+


cred ca nimeni nu ma poate satisface pentru ca nu se poate ridica la nivelul imaginatiei mele.


hai... te provoc!


crezi ca poti fi mai bun decat mi te imaginez?



+_)(*&^%$#@!

my guy is smart too...

An actor must interpret life, and in order to do so must be willing to accept all the experiences life has to offer. In fact, he must seek out more of life than life puts at his feet.

Only the gentle are ever really strong.

Studying cows, pigs and chickens can help an actor develop his character. There are a lot of things I learned from animals. One was that they couldn't hiss or boo me.


The gratification comes in the doing, not in the results.


The only greatness for man is immortality.

When an actor plays a scene exactly the way a director orders, it isn't acting. It's following instructions. Anyone with the physical qualifications can do that.

To grasp the full significance of life is the actor's duty; to interpret it his problem; and to express it his dedication.

Trust and belief are two prime considerations. You must not allow yourself to be opinionated.

If a man can bridge the gap between life and death, if he can live on after he's dead, then maybe he was a great man.

I also became close to nature, and am now able to appreciate the beauty with which this world is endowed.

Being a good actor isn't easy. Being a man is even harder. I want to be both before I'm done.


Being an actor is the loneliest thing in the world. You are all alone with your concentration and imagination, and that's all you have.


But you can't show some far off idyllic conception of behavior if you want the kids to come and see the picture. You've got to show what it's really like, and try to reach them on their own grounds.


Dream as if you'll live forever. Live as if you'll die today.



you've just finished reading some famous James Dean words!

HANDMADE

have you ever felt ashamed of being alive? have you , for one moment, felt embarrassed that you had two hands that work perfectly, eyes good enough to see the people you like and the sky? have you ever felt ashamed you are complete? did you feel selfish because you wanted so much more than a bed and some food? have you ever judged yourself as greedy because notting was enough for you,or good enough, or perfect beyond this world's standards? have you ever looked at your fellow man and feel mortified? do you know how it is to feel so strong, hard as steel and so above the rest that you were afraid to look at them and see them so small, like you were tremendous and they were just ants? do you? did you feel that? have you felt the numbness that this sensation of power gives - because it's almost unreal, it's probably just make believe?
i did. and i like to think that it is make believe because i can make what i believe into.




THIS IS IT.


I...
DUNNO...
I JUST DON'T KNOW...



BUT I CAN FEEL IT.

listen to ce am de zis!

sometimes parca i would sa fiu ceea ce i always rufused. ceva prezis, previzibil. someone rational, mereu acording to the planul. cineva who stie what she va face next, ce will feel apoi, what va face peste 10 years. cineva who doesn't scrie on this rainy day pe muzica lu' tom waits, in underpants si doar that, la fereastra, without the perdea on. i sunt ca this ploioasa, last zi de summer. dar ziceam something else. i always pierd sirul. la damn! oamenii zic bullshit mereu. dar mai big bullshit decat sa say ca being normal and de succes is a toughman's treaba... fo' fuck's drag! it's cel mai easy. trebe just to faci a plan and infigi la it. cabron, it's simplu ca piece of prajitura! plan si then, like ai imputit of robot, aply planul.
ce-o fi asa hard to comprehend?! not fii rational is a lot mai difficult. you never know what you will do next. cand nu are polite and fake, oamenii react very greu de spus. they nu se asteapta you to be so verde in their fata. some le place, some, cei mai most, don't. so please, please, incetati cu la merde of this gen!
being who esti is le plus difficile. sa fii what the society vrea, c'est la merde! est c'est tres facile. you like bloody primesti instructiunile since you're nascut (iar nu facut).
when you come to htink about it, dupa ce citesti asta, you wouldn't fuckin crede i waz eleva favourite of my religie teacher, would you?

voiam doar to say ca uneori even i would rather sa fiu ordonata, rational, polite, falsa, draguta, feminine uhm, you, basiclly a crappy unoriginal lovebale nobody. cuz' ce's plus facile, mon cherry!

my favourite game is to make all your preconception turn into the shit they really are.

dead wor(l)ds

uneori nu mai stiu nimic. ma lovesc de oameni ca de ziduri. iar cuvintele sunt absurde. ce zic, ce aud, schimbul numit comunicare devine o carte de matematici superioare pe care o pui in brate unui copil care abia ce face adunari. devine ridicol si inutil, adica. din nou, incep sa cred ca prolema e la mine, privind in exterior. dar cand ma intorc in interior gasesc pacea, golul interior, detasarea, constiinta de sine prin ceilalti. si apoi, totul pare futil si irelevant. normal ca sunt o personalitate neplacuta. nu imi doresc sa fiu politicoasa pentru ca nu imi doresc aceste lucruri usor perisabile care sunt relatiile sociale. nu am aroganta de a-mi dori lucruri eterne. poate ca eternitatea e doar o notiune. dar imi doresc ceva care sa reziste cat traiesc eu. iar relatiile cu oamenii nu prea intra in aceasta categorie. nu vreau prietenii care dupa 4, 15, 30 de ani sa se duca draq. nu imi doresc impresii bune, dar false. nu imi doresc chiar nimic; vreau doar sa realizez, sa obtin lucruri care sa ma tina o viata.


PS: nu are legatura cu restul dar demult doream sa scriu asta pe blog:
OAMENII ADEVARATI SUNT CEI CU PRINCIPII. OAMENII CARE AU PRINCIPII SI LE INCALCA UNEORI. altfel s-ar numi doar oameni cu idei fixe.

aaaaaaaaaaaaaaa. ?!?!?!

iar imi prajesc ochii pe monitor. nu am dormit deloc pentru ca daca as fi dormit nu m-as mai fi putut trezi la 5 si nu am vrut saq risc. si air plec. nu ls nimic in urma. nu ma astept sa gasesc nimic. ok, da, am sa fac masuratori alaturi de colegii mei. dar de gasit... masor, masor... interpetez si procesez datele. si tot degeaba.
zicea asa nici alifanits:
Când nu eşti aici mi-e camera goală
E timpul leneş, mult prea lung
Deloc nu mi-e somn, şi-n loc să adorm
Încerc cu gândul să te-ajung
eu zic ca inima e goala si dispusa sa-si incalce principiile. si da, nu pot dormi, dar timpul nu e deloc lenes, ci derutant de repetitiv. si apoi, eu incerc cu gandul sa te-alung, dar tot la numele tau ajung.
sunt atat de praf ca nici o tigara nu pot fuma. dar am sa o fac. goddamit, i'll smoke that shit! i sure will...

PS: arat ca presedintele tarii! arat ca Basescu!!! nu, nu sunt nebuna. am vrut sa-mi fac ceva la par. si apoi nu am maip utut nici sa stau in piciaore d'apai sa-mi rad parul cu lama, asa ca... acum zici ca am o clavitie precoce... urmeaza o poza, pana atunci, pupiciiiiiiiii!

for the genius child

This is a song for the genius child.
Sing it softly, for the song is wild.
Sing it softly as ever you can ---
Lest the song get out of hand.

Nobody loves a genius child.

Can you love an eagle,
Tame or wild?

Wild or tame,
Can you love a monster
Of frightening name?

Nobody loves a genius child.

Kill him - and let his soul run free

LECTURI SUPLIMENTuri

(picture taken from this website. compliments to the author :) )
dispuse cronologic pentru anul in curs. (ok, stanislavski e din decembrie 2009, da' e un monstru sacru, trebuia sa-l pun pe lista)
1. Viata mea si arta - Stanivlaski
2. Eroi si morminte - E. Sabato
3. Catre sine - Marc Aureliu (Ave!)
4. Sindromul de panica in orasul luminilor - M. Visniec
5. Prizonierii gandurilor noastre
6. Singur pe lume - H. Malot
7. Mansarda la Paris cu vedere spre moarte - tot M.(aestrul) Visniec
8. Livada cu visini, trei surori, Unchiul Vanea - CEHOV
9. Ghidul optimistului - citate, gen
10. Aventurile lui Oricine - R. Bandler
11. Ce spunem dupa Buna ziua! - Eric Berne
12. Pizdet - A. Vakulovski
13. Death of a salesman - A. Miller
14. La noapte va ninge - M. Visniec
15. Evanghelistii - Alina Mungiu
16. Caiet de regie Cehov - Bogdan Ulmu
17. Votca-Cola - Irina Denejkina!!!
18. Micul dejun al campionilor - Kurt Vonnegut
19. Douasprezece povestiri calatoare - G. Marquez
20. Teatru descompus. Femeia ca un camp de lupta. - M. Visniec
21. Cartea gesturilor erotice -M. L. Elliott
22. Nina. Masinaria Cehov - M. Visniec
23. Siddharta. Calatorie spre soare-rasare - H. Hesse
24. Don Juan - mitul cuceritorului -
25. Pelasgii (fragment din Dacia Preistorica) - N. Densusianu
26. 'Romanii - Originea, trecutul, suferintele si drepturile lor - ION ANTONESCU

+ 3 numere National Geographic, Foreign Policy, Elle si mai multe Kamikaze la bord.

Legenda:
Gri - de la OK spre irelevant spre chestii tampite ( cum e Berne)
Galben - Carti bune spre foarte bune
Albastru - merita mai mult decat o singura lectura
Portocaliu - revelatii

You make me smile with my heart Your looks are laughable, unphotographable yet your my favorite work of art

Am auzit ca vrei sa pleci din oras... pentru ca aici nu te simti ca acasa, pentru ca aici nu e locul tau. Adevarul e ca eu nu stiu cine s-ar putea simti ca acasa in orasul acesta. oricum, eu nu m-am simtit ca acasa nicaieri. Au fost ce-i drept momente cand, pentru mai multe zile, m-am simtit ca acasa in locuri noi, proaspete. Dar senzatia trece repede si realizezi ca peste tot e la fel: aceeasi oameni, aceleasi frustrari, vechiul egoism.

Voiam sa-ti zic, totusi, sa ramai. Dar ce rost ar avea? Nu am niciun drept. As fi doar egoista... pentru ca eu sunt cel mai singur si mai nebun om de pe planeta. Defapt, cu fiecare zi ce trece ma indoiesc tot mai mult de statutul meu de 'om'. Nu pot relationa cu oamenii. Incerc sa comunic cu ei, dar efectiv nu pot. Eu spun ceva, ei inteleg altceva, sau refuza cu incapatanare de catar sa inteleaga.

Ma gandeam (greseam!) ca noi suntem la fel: doi copii din familii despartite, purtand stigmatul specific, cel de ciudati, neintelesi, rebeli - dar nu e asa. La tine e vorba , probabil, de niste chestii tipice varstei, de acele cautariale adolescentului care inca esti. ( sau poate are dreptate Georgiana cand spune ca amandoi cautam ceva ce nu putem gasi in lumea asta... ) Pe mine cautarile si intrebarile m-au adus unde sunt acum, adica nicaieri. Si nu e bine aici... iar la orizont nu se intrevad schimbari. Si tu zici ca ai porniri sinucigase. Eu ma gandeam sa ma sinucid cu insecticid, imbracata in gandac, cu puf roz pe antenute. Intr-un mall. Sau sa plec in salbaticie sa ma manance animalele - mai bine asa, decat printre oameni unde ceas ce ceas am senzatia ca mi se manaca din suflet.
Stiu ca e aproape un act vulgar sa imi exprim astfel cele mai intime ganduri - dar putin imi pasa. Pentru ca gandurile mele nu incap in 35 de cm cubi (atatia or fi oare?! ). Ele vor mereu sa iasa, prin maini, prin picioare, prin pori, prin par... Iar eu trebuie sa le scriu si sa le pun la vedere pentru ca daca doar le pun pe hartie si nu le arat e ca si cum nu mi-ar fi parasit craniul. Iar eu nu le vreau in capul meu!
Cat despre tine... stiu ca stii si ca nu conteaza pentru tine...
Probabil ca nici eu nu te vreau.
Probabil ca eu vreau o imagine pe care eu am creat-o despre tine, un idol caruia i-am ridicat statuie cu mintea mea si care doar seamana cu tine. Sunt penibila cum sunt penibili oamenii care isi sacrifica viata pentru zeii lor. Zei care nu le dau niciodata vreun semn ca ar exista, dar simpla iubire pentru idol le de acestor muritori de rand impresia ca viata lor are sens. Nu am nevoie ca tu sa imi dai impresia ca viata mea are sens. Viata mea nu are nici directie nici sens. Iar eu nu sunt suficient de egoista incat sa-ti cer sa fii, sa fii. Doar sa fii...
Ti-am ridicat statuia pe nedrept si acum trebuie sa o distrug. N-am eu dreptul sa ridic nimanui statuie. Si nici nu merita nimeni efortul.

* Cel mai complicat e sa alegi un mod de a muri.

ma face sa zambesc 2

pentru ca mi-a placut un articol similar din revista 'elle' am zis sa fac si eu un astfel de post.

ma fac sa zambesc urmatoarele lucruri (din multe altele, evidnet):

* oamenii care imi fac complimente pe strada - de obicei tigani - si nu, nu genul ala de complimente

* baietii de pe barnova care imi zic, din motive total obscure, 'Harry Potter'

* prietenii mei si o timisoreana!

* cand gasesc in mod neasteptat intr-un magazin ceva ce imi place mult ( la haine ma refer, pentru ca mi-e foarte greu sa gasesc ceva care imi place) si am bani sa-mi cumpar

* cand castig ceva

* sa-mi revad profesorii si fostii colegi

* cand intlanesc cunoscuti in locuri neasteptate / situatii neprevazute

* sa iau un 10 la facultate

* concerte cu trupele mele preferate ( mamaaa, de cand n-am mai fost la un concert punk!!!)

* cand primesc complimente neasteptate si SINCERE. restul chiar nu-mi plac.

* sa imi schimb culoarea parului

* sa observ reactiile oamenilor referitoare la persoana mea. reactii din cele mai dubioase, uneori chiar deplasate. but hey, 'people are strange when you're a stranger'...!

* sa vorbesc cu oameni care sunt departe. chiar si pe mes. dar cand ne intalnim e cel mai bine!

* o anumita persoana ma face sa zambesc si cand ma scoate din sarite. ma rog, io sunt o persoana glumeata si se intampla sa zambesc si cand ma scot din sarite altii.

* sa descoper ca stiu ceva ce nu multi stiu.

* sa ma uit la poze ( poze cu mine si prietenii mei, nu poze cu atrocitati :P )

* sa mananc ROM tricolor. e amuzant, patriotic si are aroma de roooooom!

* mi se spune in multe feluri. am cum s-ar zice 'porecle'. insa o singura persoana mi-a folosit numele la vocativ...

PS: nu, nu obisnuiesc sa citesc reviste de genu', da' nu e nimic rau in a-ti relaxa neuronii citind despre gene si fard de ploape

port chipul unui gand pe care nu l-ai avut niciodata

''cum, cum, putem sa ridicam piedestaluri unor oameni care ajung sa ne deteste fara motiv? si de ce atunci cand se ajunge la asta nu daramam statuia de care modelul e nevrednic?'' - Io, acum cateva luni, Timisoara

si cum eram eu la Timisoara, la un bun prieten poet, Aleks, am dat de o carticica de poezii apartinand Cameliei Leonte. De acolo va transcriu ce mi-a placut mai mult si mai mult:

TRECERE

tu treci prin lumini cautandu-ma.
dupa felul cum nu ma vezi
nici macar atunci cand iau forma unui strigat
inteleg ca suprema ta victorie va fi moartea.
disperarea e un spatiu gol
in care nimeni nu intalnese pe nimeni.
disperarea e o toamna in care inaltimile se sugruma.
unde esti?
parca zilele mele s-ar fi scurs intr-un anotimp strident al nimanui
si nimeni nu-si mai aminteste
ce lumina i-a brazdat chipul.


TRECUT

prea multe zile isi cauta trecutul in mine.
intind mana spre chipul tau si el se retrage
intind pana spre inima ta si ea se opreste.
nu trebuie sa vorbesc.
cine stie ce cod ascuns
ce semne trimise mortii
as scoate la lumina.

si chipul tau.
si viziunea acestei maini.
si modul in care te indepartezi.
si imaginea- verticala precum tipatul.

edukatif

asta e un alt post nervos. nu voi incepe cu injuraturile pe care le-am adresat de-a lungul timpului celor care au tot schimbat legea educatiei. si chiar mi-e greu sa ma abtin pentru ca, la fel ca restul copiilor de generatia mea, am fost cobaii unor oameni pe care nu educatia noastra i-a interesat ci copierea unui model occidental care

1. fie nu ni se potriveste si

2. e oricum mai slab in comparatie cu al nostru. ca observatie personala, acest model occidental mult-laudat mi se pare ca nu promoveaza competitia deloc. ori, ideea de competitivitate este esentiala pentru orice fel de evolutie. personal am trait asta pe pielea mea.

invatand primii 8 ani intr-un sat banal de pe langa Buzau am fost obisnuita sa fiu mereu printre primii din clasa. sa invat cat mai bine si sa iau note mari ( PE MERIT, MA, TZACA, NU PE COPIAT!) era singurul sport pe care il practicam. as fi vrut io sa fac karate de mica, da', na ... circumstantele. la liceu, un liceu unde modelul occidental era foarte apreciat si spuneam pe numele mic unor profesori pentru ca asa doreau ei, acest spirit de competitie a disparut aproape total. eu una chiar nu l-am mai avut. mi-au trebuit 3 ani sa ajung din nou 'pe podium' cum s-ar zice. ideea e, ca in liceul meu, mult mai mult decat la mine in sat in scoala primara si cea generala, se promova ideea ca toata lumea trebuie sa ia note mari din mai multe motive:

1.in general la mine in liceu invatau copii din 'familii bune'

2. se considera ca daca ii dai o nota mica unui copil, saracu devine traumatizat pe viata si se considera ultimul prost

3. liceul nostru avea un prestigiu, iar notele mici chiar nu sunt prestigioase!

acum serios, in vest, copii din scolile normale de-abia daca fac matematica. ceea ce numesc ei matematica la liceu este doar algebra banala pe care noi o facem in generala. o sa-mi spui ca ai intalnit mici genii care stiau mai multa matematica decat elevii nostrii romani. da, prietene, dar te-ai gandit vreodata ca asta se datora faptului ca veneau dintr-o familie care a investit in plus pentru copilu' ala? o familie dotata financiar. pentru ca in vest, in sua, copii normali nu au acces la o educatie buna deoarece nu si-o pot permite. si nu-mi spune tu ca sunt burse, ca sunt cateva burse dar un copil normal, dintr-o familie normala ( stii ce inseamna o familie normala? o familie normala e genul ala de familie cel mai des intalnit, si nu, nu e cel mai fericit caz de familie!) poate ca nu realizeaza la timp cat de necesara ii este educatia pentru ca efectiv este prea mic ca sa nu tina cont de proasta influenta a mediului si a 'prietenilor'.

ori, noi am avut un sistem educativ egalitar foarte bun in care toata lumea avea acces in mod egal la invatamant de buna calitate. acum insa, daca vrei sa stii ceva trebuie sa faci meditatii pentru ca

1. manualele sunt de 2 lei ( le-am putut urmarii cu totii degradarea in timp, si dau din nou exemplul manualului meu de isotire din clasa a 8a care era net superior si avea mai multe informatii decat cel din clasa a 12 a)

2. profesorii sunt lipsiti de motivatie si vin la ore in sictir

3. manualele alternative sunt extrem de slabe si daca tu stai sa inveti din manual n-o sa ajungi sa stii nimic.

si inca o chestie. nu stiu exact daca se preda sexologie elevilor, dar frate! tu le predai asa ceva dar tai din orele de istorie si geografie??? istoria cel putin ar trebui sa fie materie absolut obligatorie si la capacitate si la bac. pentru ca m-am saturat sa-mi spuna mie colege de-ale mele cu pretentii filosofice ca 'istoria e o minciuna pentru ca e scrisa de oameni'. istoria nu e o minciuna, istoria e si ea o stiinta care are metodele ei si documentele istorice chiar daca de exemplu sunt scrise de cronicari romani sunt ocmparate cu cele ale turcilor sau maghiarilor. asta e istoria! daca ati fi un pic mai neutrii v-ati aduce aminte ca in manualele de istorie existau mai multe surse date pentru un eveniment istoric, mai multe perspective. stiu ca suna pompos, dar ma simt nevoita sa repet, ISTORIA E MEMORIA UMANITATII. nu-i de mirare ca va comportati cu totii de parca ati avea alzheimer daca urati aceasta memorie comuna a tuturor.

PS: nu te poti numi om de cultura, cult, intelectual, educat - daca tu nu dai bani pe aceasta stiinta care studiaza efectic cum a avoluat omul, societatea, cultura. studiaza practic nenorocirea asta de specie careia ii apartinem, de la inceputuri, cand prima maimuta a inceput sa mearga chinuit din ce in ce mai vertical, pana cand maimuta secolului 20 a inceput sa se cocoseze din ce in ce mai mult (sub povara propriei arogante, as zice eu).

hai ma, homo sapiens, arata-mi cat de sapiens ejti. ca io cred ca va laudati cam degeaba ...

anarhic, venal

cand imi spui ca nu se poate. cand imi spui ca tara asta a fost deja vanduta. cand imi spui ca nu ai pentru ce sa lupti, nici cu cine si nici de ce. cand imi spui ca nu se merita, ca tu iti vrei doar confortul personal si nu te intereseaza ce e in jur. cand imi spui 'mie chiar nu-mi pasa'. cand imi spui, chiar si in gluma, cum sunt sau nu sunt eu, 'punkista', 'anarhista'. cand crezi ca eu sunt puerila si tu de o maturitate si seriozitate ceva de speriat. cand eu spun prostii si tu esti rational/a. cand eu nu am sens, iar tu ai logica. cand eu ma exprim anarhic si suna ilogic iar tu ai o ordine in idei de zici ca le citesti de pe o foaie. cand eu sunt contradictorie iar tu ai o rigiditate liniara in tot ceea ce spui. cand nimic din ceea ce fac eu nu are sens, iar tu esti aproape cristalizat intr-o forma anume. cand actiunile tale spun totul - mai nimic; iar ceea ce fac eu nu poate fi structurat dupa vre-un sistem, de orice fel ar fi el. cand toata lumea e a mea si mi-e absolut indiferent pentru ca tu nu esti. cand iti zambesc. cand imi zambesti. zambete atat de diferite si probabil incompatibile. cand imi spui ca nu putem schimba nimic. cand imi spui ca numerele dicteaza. cand prietenii mei nu-mi citesc blogul (hahahaha). cand persoanele care conteaza cel mai mult pentru tine nu dau doi bani pe ce conteaza mai mult pentru tine. cand persoanele alea pun un pret mai mare pe regulile sociale, politete, si chestiuni materiale decat pe principii. cand nu cunosc un singur om care ar muri pentru mine, dar eu pot sa numesc mai multi pentru care as muri. cand ai muri pentru chestiile ca te fac sa traiesti. cand stii ca lumea (adica umanitatea) nu merita nici deranjul unui scuipat dar totusi tu mai speri ca 'poate-poate ...' cand urasti chestiile siropoase si asculti numa' melodii de inima albastra ... cand devii hipnotizat de parerile atat de contradictorii pe care si le fac oameniii despre tine. cand intrii intr-o stare emotional-catatonica. cand prieteni de-ai tai ajung la spitalul cu numarul 9. cand viata nu mai are sens si tu-l citesti pe hesse sau pe camus. cand oameni care fac pe spiritualii se excita la fel de (exagerat) de mult in fata unei perechi de pantofi si a unei bucati de literatura indiana ( pe care ei o considera spirituala, but, let's fuckin admit it, it's just a best indian seller from the 1930s). cand oameni care spun despre ei in comparatie cu tine ca ei ' nu sunt asa superficiali' !... cand interpretezi mai mult decat vezi. cand crezi ca ceea ce 'simti' e ceea ce simti - dar tu nu esti in stare sa realizezi ca uneori sunt doar niste reactii chimice intr-un corp biologic. cand furnicile iti misuna prin creier... cand singura solutie la indemana pentru a nu innebuni e sa scrii, sa scrii ca oricum nu ai somn. cadn fiecare zi e din ce in ce mai obositoare. cand fiecare ceas iti confirma cine esti, si ai vrea sa fii mai putin multumit de tine, dar mai impacat cu ceilalti ... cand fiecare cuvant pe care il spui, fiecare explicatie este absolut de prisos. cand nu mai stii exact ce e bine si ce rau, stii doar ca ambele te lasa rece. cand stii ca nu vrei ceea ce iti trebuie. cand stii ca vrei doar ceva care iti va complica si mai mult existenta. dar tu VREI! cand ti-e rusine ... cand esti timid/a. cand esti absolut sigur ca gresesti, dar, tu te simti atat de bine! cand stii ca sinuciderea ar fi cea mai buna optiune ... cand lupti ca un kamikaze. cand cuvantul 'onoare' inca iti mai spune ceva. cand inima ta bate pentru ceva dincolo de carne.

cand ?

cand?

unde?

pentru cine? si mai ales ...

DE CE?

mancarimi pe creier

in mod curios, de vreo 2 ore am inceput sa ma relaxez. gandurile mele sau redus la numar. sunt aproape chill.
najpa e ca de obicei am nijte ganduri haotice si numeroase si imi simt capul gata sa explodeze. nu am dureri de cap, dar simt asa, o tensiune insuportabila.
as putea sa compar gandurile mele cu nijte furnici. cu MULTE furnici, de feluri diferite. cu nijte furnici care lucreaza la o centrala atomica, gen. care centrala e emreu pe puncul de a exploda.
uf, no, cum sa nu ma enervez repede cu toate furnicile din capul meu? cum, cum, sa am rabdare cu cei din jurul meu cand sigurul lucru pe care li-l cer este sa nu-mi iroseaca timpul, sa nu-mi puna aceeasi intrebare de mai mult de 2 ori (desi, si 2 ori e mult!), sa nu-mi spuna aceeasi chestie de 2 ori, sa nu-mi dea aceeasi explicatie de doua ori ( poate par, DAR NU SUNT RETARDATA!!!) etc.
as vrea si eu sa am un singur neuron si singura mea problema sa fie... manichiura sau ceva relaxant de genul asta. sa plang cand imi rup o unghie, nu sa zic 'plm, o unghie, mare rahat! sunt atatea altele de rezolvat, cine naiba sta intr-o unghie?!'

i wish for nirvana, the place where all desire is dead, all thoughts are drown into eternity and no one is a self(ish motherfucker) anymore.