n-am terminat inca primavara neagra pe care o citesc pe apucate, cand sunt la R.
m-a fascinat scrierea lui si inca de la primele pagini mi-am notat paragrafe intregi dintre cele care mi s-au parit geniale. sunt multe astfel de pasaje.
ce m-a frapat la acest scriitor, initial, a fost cat de vizionar a putut fi. sunt numeroase pasaje care depasesc limita coincidnetei cum ar fi unul care spune despre ciuperca otravita pe care America o arunca asupra lumii - cartea fiind scrisa si publicata cu cativa ani ianinte de folosirea primei bombe atomice!!!! Am fost socata. Exemple ar mai fi, dar nu le-am retinut.
dincolo de toate astea am ramas in minte cu ideea ca tipul e atat de CAPRICORN. voi astia care nu credeti in horoscop...pfff... ma regaseam pe mine in ce a scris, dar nu ca in alte scrieri, ci ca in scrierile mele! ca in gandurile mele.
il vad pe miller ca pe un sociopat iubitor de oameni - dar de undeva de la o distanta pe care nu mai un supraom o poate avea. genul/geniul care iubeste omul, il iarta pentru toate, dar trebuie sa-l condamne. pentrru ca asta inseamna sa fii drept. uneori, pedeapsa e cea mai mare dreptate si cel mai mare bine pe care il poti face unei omeniri abrutizate, mintite si manipulate de la nastere.
iata, de exemplu descrierea pe care o face unei matusi nebune pe care o adora pentru nevinovatia sa dar pe care e nevoit, la cererea rudelor, sa o duca chiar el la ospiciu. povestea acestei matusi spune multe despre omul care a fost acest scriitor. si nu, nu e o opera de ficitune, el insusi marturiseste ca e biografica si ca el cauta sa pronunte adevarul, nu sa faca literatura. - si asta as vrea si eu sa fac. sa scriu/descriu parti din viata, din realitatea pe care o traiesc, pe care o simt si miros, mai degraba decat cea pe care mi-o imaginez. oricum, acum nu am timp sa-mi imaginez alte lumi, cea in care ma-nvart imi ocupa cam tot timpul disponibil.
(va continua)
No comments:
Post a Comment