romanta intre doua trenuri - o gara in doi

eu, radu 3 ani si cateva gari... gara de nord mai intai si in principal. cand m-a aruncat in fantana din fata garii... cand m-am indragostit de el...apoi am fost la iasi,dar impreuna am mers doar la intors, pana la buzau, unde eu am coborat. apoi, am fost cu el la politie si l-am rugat sa vina cu mine la gara; am mancat la mec, a mai stat putin si a plecat, si am ramas mai mult de o ora sa astept trenul. au fost apoi datile numeroase cand el a plecat la chisinau si, chit ca nu-l conduceam la gara, ne luam ramas bun in preajma cladirii cfr. ah, si odata, cand s-a intors injunghiat in genunchi de la chisinau, a venit sontac-sontac sa ma conduca la tren... ma rog, eram deja in tren cand l-am vazut alergand schiopatat... si cand l-am tinut pe banca in frig in costinesti in dimineata cand eu am plecat cu trenul de 6 iar el a ramas si nu ne-am zis nici 'pa'... pentru ca ultimele 2 dati sa ne intalnim in fata fantanii - el a propus ( sa fie un gest romantic?).de fiecare data a intarziat mult. o data am stat poate 5 minute la fantana iar el a plecat apoi la tren,; ultima oara l-am condus la peron si am avut, poate, jumatate de ora impreuna... era si pisoiul cel mic si negru, abia ce-l luasem. atunci mi-a dat cd-ul cu trupa lui sergiu de la chisinau. si m-a tinut in brate asa frumos, si m-a mangaiat pe cap si pe urechea dreapta, ah si apoi statea cu capul usor aplecat si buzele, parca usor tuguiate- ca pentru un sarut... pe care nu i l-am dat. ah, si a asteptat sa plece trenul pentru a urca din fuga... si a ramas in usa pana trenul e disaprut din raza mea vizuala... si mi-e dor de el, si nu stiu in ce gara ne vom intalni si cat de curand...



Ne mâncăm unii unii pe alţii
numai din foame
din adoraţie
din structură
din amor.
N-are importanţă.
Noi suntem ceea ce suntem,
adică frumoşi.

This is wRong

Things connect beyond my control, beyond my understanding and beyond my will - but strangelly, the way things go they seem to satisfy my will. But it's too much going on in such little time and i don't get to see what exactly is what i do and i don't get to realise what exactly do i feel and who are all this people that i meet each and every day. And why is it that in just one week i've meet so many people that opened their hearts to me. And then i did the same... And it's not like me to do the same...



He said this is wrong and i laughed at him. I didn't believe it was so - or just didn't care. Now i think it was wrong, but i don't regrete.

ma fac ca scriu

a venit toamna. la mine e insa iarna. sunt singura in frig. in jur sunt uneori oameni de zapada. unii dintre ei imi sunt simpatici. dar, mai devreme s-au mai tarziu ei se topesc. deci, ce folos? sunt doar eu. vant si inghet. si asa a fost mereu: iarna, cateodata toamna (atunci cand doar meditez la chestii si nu cad in depresie). doar cateva zile din totalul anilor au fost primavaratice. vreo 7 au fost de vara.
da, e iarna... si focul palpie doar. nu e momentul sa arda in adevaratul sens al cuvantului. pentru ca ar incendia totul - iar deocamdata 'totul'e mai nimic. nu vreau sa ard o cabanuta cu focul meu ci sa transform in cenusa un intreg palat, o cetate, suflete, idei! pe barba barbosului!
mediocru mai scriu acum. ideea asta sta bine pe hartie undeva in agenda mea. da'nu am chef acuma sa fac transcrieri. dicteu automat ca de obicei pe blog. de data asta, ca o exceptie, e prost.



dar am facut si ceva realizari zilele astea cu ocazia workshopurilor de teatru. am descoperit clovnul din mine. l-am descoperit si pe arlechino in mine... aaa?...

la prietenii tai ce le place pe facebook?

KKK

cred ca am mai zis ca unii cred ca eu sunt ipocrita, materialista sau ca profit de oameni. chestii care mereu m-au socat. cacat... nu incerc sa-mi ridic statuie ci doar sa-mi exprim niste frustrari cretine provocate de faptul ca se pare ca nici dracu' nu e in stare sa se uite la mine si sa ma priveasca asa cum sunt. nu e chiar un soc sa realizez ca oamenii se asteapta sa-si vada defectele proprii reflectate in cel de langa - dar...
prieteni si rude imi reproseaza ca nu castig bani. e adevarat, nu incerc sa imi gasesc un nou job unde sa fiu platita cu gen 7 lei pe ora pentru ca am impresia ca o ora din viata mea valoreaza un pic mai mult ( poate 10 lei?! ). stiu, in cacat, am un pic de tupeu. am 21 de ani, am o engleza aproape perfecta, o franceza buna si o rup un pic si pe italiana si spaniola, mai invat si rusa. hmm, poate ar trebui sa spal veceuri?
mda, ar cam trebui sa-mi cunosc lungul nasului pentru ca provin dintr-o familie cu venituri relativ modeste si prima bicicleta mi-am cumparat-o in clasa 8 dintr-un mini job de vara. stiu, sunt cam lenesa. cand altii aveau biciclete de mici de la 'moshu', io stateam sa vand intr-un magazin de tara pentru lucruri pe care unii trebuie doar sa le ceara. si stii ce? tot oamenii aia ma intreaba pe mine de ce nu am un job. de ce nu am un alt job de rahat. de ce nu am o alta slujba care sa-mi consume timpul (in care as putea sa invat pentru facultate) si nervii, sa-mi aduca banii suficienti pentru mancare si doua beri.
a, da. si tot ce ai retinut din ce-am scris pana acum e ca ma plang si ca nu vreau sa muncesc ca tot romanu de rand. poate ca ai dreptate. si stii ce? TE LAS PE TINE SA FII ROMANUL DE RAND. io ma multumesc cu altceva.
da, nu dau doi bani pe sfaturile celor care nu au principii cat de cat similare si idealuri inalte. sunt cam elitista. si in ruptul capului nu am sa accept compromisul omului de mijloc. nu am sa accept sa muncesc doar pentru bani si comfort. si nu, astea nu-s complexe de superioritate. stiu ce vreau. daca nu pot exprima in cuvinte inseamna doar ca nu e necesar. claritatea oricum nu poate fi exprimata cu adevarat prin cuvinte. sunt ades insuficient de expresive. ideea era ca, spre deosebire de cei care imi dau mie sfaturi, eu stiu ca am sa fac ceva mai mult. ceva care sa ramana macar cativa ani dupa moartea mea in memorie. chiar ca am ceva tupeu!... evident, nu pot sti cu sigurnata daca am sa reusesc, dar vorba aia, am sa mor incercand si in plus: prefer sa mor in zdrente stiind ca am aspirat spre inaltimi decat sa mor in comfortul unei case anoste ( sau chiar luxoase) cu docilitatea unui animal intr-o cusca ( a se asculta Radiohead- Fitter Happier).

va pup, aceeasi fata imprevizibila, ipocrita, falsa, materialista, lenesa, egoista etc

kat's poem

I hate the way you talk to me
And the way you cut your hair.
I hate the way you drive my car.
I hate it when you stare.
I hate your big dumb combat boots
And the way you read my mind.
I hate you so much it makes me sick.
It even makes me rhyme.


I hate it...
I hate the way you're always right.
I hate it when you lie.
I hate it when you make me laugh;
Even worse when you make me cry.


I hate it when you're not around
And the fact that you didn't call,
But mostly I hate the way I don't hate you;
Not even close;
Not even a little bit;
Not even at all.

dead wor(l)ds

uneori nu mai stiu nimic. ma lovesc de oameni ca de ziduri. iar cuvintele sunt absurde. ce zic, ce aud, schimbul numit comunicare devine o carte de matematici superioare pe care o pui in brate unui copil care abia ce face adunari. devine ridicol si inutil, adica. din nou, incep sa cred ca prolema e la mine, privind in exterior. dar cand ma intorc in interior gasesc pacea, golul interior, detasarea, constiinta de sine prin ceilalti. si apoi, totul pare futil si irelevant. normal ca sunt o personalitate neplacuta. nu imi doresc sa fiu politicoasa pentru ca nu imi doresc aceste lucruri usor perisabile care sunt relatiile sociale. nu am aroganta de a-mi dori lucruri eterne. poate ca eternitatea e doar o notiune. dar imi doresc ceva care sa reziste cat traiesc eu. iar relatiile cu oamenii nu prea intra in aceasta categorie. nu vreau prietenii care dupa 4, 15, 30 de ani sa se duca draq. nu imi doresc impresii bune, dar false. nu imi doresc chiar nimic; vreau doar sa realizez, sa obtin lucruri care sa ma tina o viata.


PS: nu are legatura cu restul dar demult doream sa scriu asta pe blog:
OAMENII ADEVARATI SUNT CEI CU PRINCIPII. OAMENII CARE AU PRINCIPII SI LE INCALCA UNEORI. altfel s-ar numi doar oameni cu idei fixe.

aaaaaaaaaaaaaaa. ?!?!?!

iar imi prajesc ochii pe monitor. nu am dormit deloc pentru ca daca as fi dormit nu m-as mai fi putut trezi la 5 si nu am vrut saq risc. si air plec. nu ls nimic in urma. nu ma astept sa gasesc nimic. ok, da, am sa fac masuratori alaturi de colegii mei. dar de gasit... masor, masor... interpetez si procesez datele. si tot degeaba.
zicea asa nici alifanits:
Când nu eşti aici mi-e camera goală
E timpul leneş, mult prea lung
Deloc nu mi-e somn, şi-n loc să adorm
Încerc cu gândul să te-ajung
eu zic ca inima e goala si dispusa sa-si incalce principiile. si da, nu pot dormi, dar timpul nu e deloc lenes, ci derutant de repetitiv. si apoi, eu incerc cu gandul sa te-alung, dar tot la numele tau ajung.
sunt atat de praf ca nici o tigara nu pot fuma. dar am sa o fac. goddamit, i'll smoke that shit! i sure will...

PS: arat ca presedintele tarii! arat ca Basescu!!! nu, nu sunt nebuna. am vrut sa-mi fac ceva la par. si apoi nu am maip utut nici sa stau in piciaore d'apai sa-mi rad parul cu lama, asa ca... acum zici ca am o clavitie precoce... urmeaza o poza, pana atunci, pupiciiiiiiiii!

shit. shit? bullshit!

blogul asta e procesul meu de constiinta. al meu cu mine si cu lumea intreaga. uneori ma simt ca Winston Smith. dar daca nu scriu... e ca si cum as minti. ca si cum nu as fi corecta cu mine. ca o paranteza, cat nu am scris, in acele luni, nu am fost deloc corecta cu mine ...

ca orice om care scrie din instinct, scriu intai pentru mine ... blogul meu nu este insa unul citit, desi am avut placerea sa caut niste chestii pe net si, printre putinele linkuri sa dau si de blogul meu. intr-un fel, ma surprinde ca nu e mai citit, dar probabil ca de vina e extremismul meu. anyhow, nuam fost si nu sunt omul care sa isi doreasca popularitatea - dar am vrut sa dau la jurnalism la un moment dat ... 

pentru Tiggy

sunt multi cei care considera istoria un lung sir de minciuni. sa presupunem ca au dreptate. dar oare ei nu stiu ca in spatele minciunilor stau adevaruri? daca eu stiu ce minti tu, pot afla adevarul de dincolo.

si acum sa spun si eu o minciuna despre genul asta de oameni: voi credeti ca puteti exista fara ceea ce a fost. ca sunteti 'self-suficient' (cam ca in bancul ala cu ungurul aut

onom si independent...). ca si cum numarul 88 poate exista fara numerele care il preced, ca si cum fagul ar fi putut exista fara amarata aia de amiba!

cei care cred ca pot exista fara trecut uita ca orice prezent devine trecut si orice viitor, la fel. dar poate folosesc prea multe metafore, sa va desenez?

anarhic, venal

cand imi spui ca nu se poate. cand imi spui ca tara asta a fost deja vanduta. cand imi spui ca nu ai pentru ce sa lupti, nici cu cine si nici de ce. cand imi spui ca nu se merita, ca tu iti vrei doar confortul personal si nu te intereseaza ce e in jur. cand imi spui 'mie chiar nu-mi pasa'. cand imi spui, chiar si in gluma, cum sunt sau nu sunt eu, 'punkista', 'anarhista'. cand crezi ca eu sunt puerila si tu de o maturitate si seriozitate ceva de speriat. cand eu spun prostii si tu esti rational/a. cand eu nu am sens, iar tu ai logica. cand eu ma exprim anarhic si suna ilogic iar tu ai o ordine in idei de zici ca le citesti de pe o foaie. cand eu sunt contradictorie iar tu ai o rigiditate liniara in tot ceea ce spui. cand nimic din ceea ce fac eu nu are sens, iar tu esti aproape cristalizat intr-o forma anume. cand actiunile tale spun totul - mai nimic; iar ceea ce fac eu nu poate fi structurat dupa vre-un sistem, de orice fel ar fi el. cand toata lumea e a mea si mi-e absolut indiferent pentru ca tu nu esti. cand iti zambesc. cand imi zambesti. zambete atat de diferite si probabil incompatibile. cand imi spui ca nu putem schimba nimic. cand imi spui ca numerele dicteaza. cand prietenii mei nu-mi citesc blogul (hahahaha). cand persoanele care conteaza cel mai mult pentru tine nu dau doi bani pe ce conteaza mai mult pentru tine. cand persoanele alea pun un pret mai mare pe regulile sociale, politete, si chestiuni materiale decat pe principii. cand nu cunosc un singur om care ar muri pentru mine, dar eu pot sa numesc mai multi pentru care as muri. cand ai muri pentru chestiile ca te fac sa traiesti. cand stii ca lumea (adica umanitatea) nu merita nici deranjul unui scuipat dar totusi tu mai speri ca 'poate-poate ...' cand urasti chestiile siropoase si asculti numa' melodii de inima albastra ... cand devii hipnotizat de parerile atat de contradictorii pe care si le fac oameniii despre tine. cand intrii intr-o stare emotional-catatonica. cand prieteni de-ai tai ajung la spitalul cu numarul 9. cand viata nu mai are sens si tu-l citesti pe hesse sau pe camus. cand oameni care fac pe spiritualii se excita la fel de (exagerat) de mult in fata unei perechi de pantofi si a unei bucati de literatura indiana ( pe care ei o considera spirituala, but, let's fuckin admit it, it's just a best indian seller from the 1930s). cand oameni care spun despre ei in comparatie cu tine ca ei ' nu sunt asa superficiali' !... cand interpretezi mai mult decat vezi. cand crezi ca ceea ce 'simti' e ceea ce simti - dar tu nu esti in stare sa realizezi ca uneori sunt doar niste reactii chimice intr-un corp biologic. cand furnicile iti misuna prin creier... cand singura solutie la indemana pentru a nu innebuni e sa scrii, sa scrii ca oricum nu ai somn. cadn fiecare zi e din ce in ce mai obositoare. cand fiecare ceas iti confirma cine esti, si ai vrea sa fii mai putin multumit de tine, dar mai impacat cu ceilalti ... cand fiecare cuvant pe care il spui, fiecare explicatie este absolut de prisos. cand nu mai stii exact ce e bine si ce rau, stii doar ca ambele te lasa rece. cand stii ca nu vrei ceea ce iti trebuie. cand stii ca vrei doar ceva care iti va complica si mai mult existenta. dar tu VREI! cand ti-e rusine ... cand esti timid/a. cand esti absolut sigur ca gresesti, dar, tu te simti atat de bine! cand stii ca sinuciderea ar fi cea mai buna optiune ... cand lupti ca un kamikaze. cand cuvantul 'onoare' inca iti mai spune ceva. cand inima ta bate pentru ceva dincolo de carne.

cand ?

cand?

unde?

pentru cine? si mai ales ...

DE CE?

vreau altundeva!!!

as vrea sa ma pot opri din scris. din citit. dar astea merg mana in mana. citesc ceva, imi vine sa scriu. scriu ceva, imi vine sa citesc. ascult muzica, imi vine sa scriu. ma gandesc la cine ma gandesc, imi vine sa ... imi vine sa scriu ...

si cand fumez citesc sau scriu. iar cand citesc, sunt si regizor si actor si scenarist. crierul meu o ia razna in toate directiile, iar eu nu stiu cum sa-l fac sa se opreasca!

trebuie sa plec din orasul asta care ma tine tot timpul in priza. deocamdata facultatea ma tine inca aici. dar vreau sa plec, vreau sa merg undeva unde sa ma plictisesc. intr-un loc unde sa pot sta cu capu' in iarba si cu ochii in cer. intr-un loc in care o tigara sa nu fie impregnata de o mie de ganduri. si, daca s-ar putea, prin vreun miracol, intr-un loc unde sa vina si idiotul ala.

si te iubesc cu mila si cu groaza

nu pot dormi. scriu. mai fumez ( LM de la varul meu). cuget. judec. asa ca am sa-mi fac un mic autoportret la ora 5 dimineata.

sunt cine sunt. si imi place sa cred ca sunt cine am fost de cand eram mica. nu ca acum as fi mare...
am ochi negrii (sau aproape) dar am mainile curate. sunt un om integru cu mari procese de constiinta - deci nu ma judeca, o fac eu destul.
visez si, asemeni lui Cata, cred ca visele pot deveni realitate. dar pentru asta trebuie sa muncesti, nu sa faci complomisuri.
ma imbrac ca un aurolac, uneori, recunosc - dar o fac cu cele mai bune intentii. si chiar cred ca am stil - pentru ca mi-au zis asta niste oameni mai degraba necunoscuti care nu aveau niciun interes in a-mi face complimente gratuite. curios e ca prietenele mele imi spun ca ma imbrac groznic. ma imbrac, bai, groaznic, da' nu mereu!
sunt o combinatie de razboinic-printesa (la naiba cu modestia, 20 de ani de modestie sunt deja cu 20 de ani in + ).
recunosc, parerile celorlalti nu conteaza prea mult pentru mine. dar asta cere un efort prometeic, crede-ma.
nu, chiar nu ma contrazic cu toata lumea doar de dragul artei! o fac pentru ca io asa gandesc si simt.
nu sunt adepta razbunarii, dar daca meriti, meriti! * zambet si veselie ca in reclama aia de la telefonie mobila.
nu, frate, nu mi-e jena sa-mi expun pe blog gandurile. e secolul comunicarii, va dau comunicare! daca vreti... daca nu, e plina blogosfera, dispari de pe pagina mea!
nu ma consider un om egoist. sunt un om cu un scop. nu stiu exact scopul dar il simt si cred in el. si pentru asta, sa ma iertati, dar nu ma voi impiedica de nimeni. (a nu se interpreta de aici ca sunt adepta ideii ca scopul scuza mijloacele). adica, daca nu esti cu mine, nu poti fi cu mine, adio!
sunt, mai presus de orice, un om liber. si nu, nu vreau ca lumea sa gandeasca la fel ca mine - vreau doar sa deschideti ochii ...
'cu un caracter de fier as fi ruginit demult' - zice un rapper de-al nostru.
recunosc ca nu-s prea feminica, nici ca aspect, nici in comportament. dar pe bune, ce e feminitatea? gagicile alea de prin reviste, alea dezbracate, alea imbracate super scump, alea care stau 2 ore sa se fardeze si inca 2 ore sa hotarasca ce-si pun pe ele cand merg la piata? ba, sincera sa fiu, nu stiu si nici nu ma intereseaza. fiti voi feminine si pentru mine. chiar nu ma intereseaza genul asta de competitie ...
io-s in competitie cu mine. in general, doar cu mine.
is elitista, ma. si ma pish pe political corectness si pe alte mofturi din astea. elita sta in principii si in actiuni principiale. nu in bun gust ci in gustul pe care il are viata si pe care majoritatea nu il simte - din cauza de rutina, din cauza de educatie constrictiva, plm... din multe cauze. da' e viata voastra, ma, fiecare si-o distruge cum stie si cum poate. succese nebanuite fiecaruita in parte!
mie imi plac tiganii! pentru ca sunt liberi si stiu sa iubeasca, pentru ca in filmele lui Kusturica sunt atat de frumosi pana si aia urati! da' tre sa recunosc, ai nostrii nu-s ok. is corupti, un coketail de semioccidental cu rrom.
imi plac toate chestiile frumoase si interesante. iubesc ideea de viata in toate formele pe care le ia ( mai putin forma de tantar si de virus... ).
uhm, ma comport ca un copil tambel si sunt mandra de asta. pun intrebari idioate uneori si nu mi-e rusine de asta. pana si intrebarile idioate pot conduce la raspunsuri bune!
urasc filosofia, dar o citesc din cand in cand - e o boala ...
daca e sa ma indragostesc (uff, uite despre asa subiect chiar nu voiam sa scriu asa pe sleau pe blog, dar na.. ) ma trazneste brusc, da' ma tine mult. uneori prea mult ... si asa, ca idee, nu cred ca e ok sa inseli. dar dupa mine, daca e sa ma inseli, spune-mi. nu ma supar. dar corect e ca dup-aia sa te insel si io un pic. ca doar io nu-s o fraiera!
in dumnezeu nu cred. si recunosc, cam fac misto de religiile tuturor, desi, admit, nu e un lucru frumos. cred in univers si in viata. cam asta ...
cred, din pacate, ca uneori, violenta e singura solutie. io nu-s mahatma gandhi, amice! maica teresa cu atat mai putin - desi m-am gandit sa ma calugaresc la un moment dat (incredibil, nu?!). voiam doar sa stau mocca intr-un loc pustiu, departe de civilizatie, tehnologie si vorbarie.
nu cred, bah, in diavol sau monstrii. dar cred in oameni. sunt capabili de tot ce poate fi mai rau.
nu am incredere in absolut nimeni. de-abia ma conving pe mine de mine, uneori. asa ca, ce vrei de la mine? as avea incredere doar in cineva care mi-as spune uitandu-se in ochii mei ca ar muri pentru mine, sau pentru un principiu comun. in rest, oamenii sunt schimbatori si tradatori prin natura lor urata.
ma rog, nu cred ca sunt urati de la natura, sunt urati din cauza societatii si asta a zis-o si francezul alacare a venit cu ideea contractului social, pare-mi-se.
uff, hai ca parca m-a luat un pic somnul. sfarsit de autoportret.




tu nu esti aici dar te simt mai aproape decat oricand. * huuuuuuuug *

pro-contrabanda

de cand am avzut primul astfel de afishhhh mi-a clocotit in creier ideea acestui post si furia in inima. (moama, ce patetica sunt acum, pfff )

io am crezut initial ca banii pentru campania asta au fost dati de primarie sau de stat. si eram ceva de genu: 'la cat au costat porcariile astea, puteati sa faceti din banii dati pe ele ce spuneti ca s-ar face din banii care se pierd din contrabanda'. insa, tocmai ce-am aflat ca au fost dati de British American Tabacco care vrea sa promoveze spiritul civic al romanilor si sa aduca mai multi bani pa PIB. ***** MA LASHI???!!! ''BAT vrea sa traga un semnal de alarma'' - sure thing. cred ca si British Petroleum vrea acelasi lucru. din pacate oamenii cu multi-multi bani nu s-au priceput niciodata cu adevarat la asta. din pacate, oamenii putred de bogati au tras semnale de alarma doar cand au inceput sa piarda bani/ clienti/ cand lacomia lor a cerut MAI MUUULT!

au tupeul sa foloseasca termenul de 'spirit civic'. pana la urma, cuvintele astea, tot de ei au fost inventate pentru fraierii ca noi. sa fim noi corecti, pentru societate, pentru acel civis pe care il locuim ... stiti ce, ma?cand o sa fiti voi aia care detineti 90 % din bogatiile si puterea planetei cu simt civic ( si nu ma refer la acte de caritate fariseice , pupat copii saraci pe la televizor etc ), atunci am sa fiu si io. ( doamne, ce mincinoasa sunt acum. spre rusinea mea, mai ales in ultima vreme am dezvoltat aceasta infectie din partea sistemului numita 'simt civic'. ce sa mai, sunt o ipocrita).

revenind la contrabanda cu tigari. vii tu sa-mi spui ce s-ar putea face cu banii mei daca ti-as cumpara tie tigarile accizate pe nedrept cu taxa de viciu?? taxa de viciu e viciioasa, frate!

da' tu te-ai intrebat vreodata ce-as putea face io daca as cumpara tigarile la preturile alea decente din tarile care nu fac parte din UE??? te-ai intrebat ce-as putea face io daca as plati jumatate din cat platesc pe un pachet??? iti zic io. as putea sa-mi iau nijte carti sau nijte haine sau un ruj rosu, ca io is fata si nu am si io un ruj, unu singur. asa ca , dragii mei, BAT, ia mai duceti-va-ti voi exact de unde ati venit. ca si noi aveam tigarile noastre. io as fuma carpati, marasesti, zorro la preturile alea decente. si m-as lipsi total de produsele voastre occidentale.

si nu, nu sunt nationalista, dar m-am saturat sa platesc in tara mea mult pe rebuturi din vest. m-am saturat sa exportam ce avem noi mai bun si sa importam ce au ei mai prost. de-asta ziceam io ca fascismul, din punct de vedere economic era o tactica foarte buna. mai ales pentru o economie in curs de dezvoltare.

si ca sa nu credeti ca incep sa sustin regimuri dictatoriale, (desi, un regim stil Antonescu ar fi ideal pentru noi), va trimit sa cititi 'DESPRE LIBERTATE' - o carte pe care am mai pomenit-o pe blog, am impresia. a fost scrisa acum vreo 200 de ani de John Locke (parca) si el spunea negru pe alb ca legile care impun taxe foarte mari pe bauturi si tigari incalca libertatea cetateanului. pentru ca, scuza-ma, dar am dreptul sa ma relaxez / autodistrug dupa cum vreau eu. unii nu au alta consolare sau modalitate de relaxare - asta e, sunt mai limitati. cu ce drept vii tu ca stat sa le iei acestor oameni singura consolare din viata? de la munca? de la scoala? vrei tu sa-i educi cumva? sa-i faci mai morali, sau mai sanatosi? go fuck your hypocrit self. sunt atatia romani care prefera sa manace mai putin si sa-si ia un pachet de tigari, si voi stiti bine asta, autoritati si companii lacome!

daca nu inca foarte clar: SPIJIN DIN TOT SUFLETUL CONTRABANDA CU TIGARI. sau anularea taxei pe viciu. din doua, una!

sa reformulez. fumatul nu este interzis prin lege. cu alte cuvinte este permis. daaaar, daca tu maresti pretul la tigari pana cand un cetatean obisnuit nu si le mai poate permite este ca si cum ai interzice unei categorii anume, mai exact majoritatii cetatenilor, accesul la acest bun.

democratie: liberte, egalite, fraternite!

frate, frate, dar sa nu uitam de 'ferma animalelor' unde se spune clar:

TOTI SUNTEM EGALI!

dar unii sunt mai egali decat altii.

END OF FUCKIN' STORY.

cu ura, din suflet

eram in 32. ploua. si ziua de vara era gri din toate punctele de vedere. urma sa cobor. stateam pe scara cu gandurile mele de ura indreptate impotriva unei societatii a minciunii, in care regulile sunt facute de cei puternici pentru cei slabi, pentru ca cei slabi sa ramana slabi. fraza din mintea mea era FUCK YOUR RULES. am intors dintr-o data capul, fara motiv. in spatele meu era un tip cu un tricou decolorat pe care scria ceva ciudat: Ruck Fules?? nu stiu care era faza cu tricoul, dar coincidenta e cel putin dubioasa...

scuip pe societatea voastra! scuip pe graba voastra de a dezvolta noi tehnologii ( de parca nu putem lasa si stranepotilor nostri ceva de descoperit ) care ne transforma vietile, fara sa vrem, intr-o goana spre nicaieri - pentru ca toti ne grabim, suntem repeziti, dar nimeni nu stie spre ce ne indraptam.

scuip pe oamenii cu cap care imi prezinta regulile unei societati nascute din minciuna, deci ale unei societati bolnave ca pe o solutie singulara la viata pe aceasta planeta. scuip pe voi ca vreti alternative. nu va dau nicio alternativa, dar ce-ati spune daca pur si simplu am renunta la sistemul asta corupt, putred pana in temelii instaurat la nivel global? ce-ati zice daca am porni de la 0 si ne-am indrepta spre oriunde numai nu spre ceea ce ne indraptam deja? ce-ti zice de ALTERNATIVA asta?! poate ca nu e suficient de alternativa ...

va urasc pe voi, oraseni cosmopoliti, cu suflete de marca sau de piata, sau made in china sau made in ue. va urasc si as vrea ca orasul vostru sa fie scrum, cum vroiau si cei de la Luna Amara in melodia lor 'oras'. va urasc pentru ca sunteti plini de bad karma. va urasc pentru ca distrugeti si putina magie pe care o mai are acest oras mutilat. va urasc pe voi, urbanisti de 2 lei, ca luati numai masuri in interes privat si nu dati doi bani pe arhitectura si felul in care ar sta bine orasului sa arate. va urasc pentru ca nu avem suficienti copaci.

scuip pe cartile voastre sfinte si pe constitutiile voatre de farisei, de ipocriti. scuip pe legiuitorii, pe conducatorii, pe modelele voastre luate din filme de actiune de prost gust sau din reviste gratuite. scuip pe lucrurile in care credeti dar pentru care nu luptati. scuip pe copiii vostrii pe care ii aduceti pe lume FARA MOTIV, carora nu sunteti in stare sa le oferiti nici macar strictul necesar (dragostea) - ce sa mai vorbesc espre EDUCATIE?! scuip pe parintii vostrii care si ei sunt vinovati.

si scuip pe ideea voastra despre ARTA. singurul lucru bun pe care voi l-ati creat. dar pe care majoritate dintre voi nic nu-l intelegeti si il considerati 'distractie' sau ceva superficial 'ca daca vrei sa fii om serios nu te joci cu din-astea' . si scuip si pe arta secolului 21, care in 95% din cazuri este un kitsch sau o reluare proasta cu tente macabre! scuit pe voi, de la mic la mare, de la sarac la bogat, ca dati bani in stnaga sin-dreapta, dar pentru arta, deci pentru sufletele voastre, nu va obositi.

scuip pe blogul meu inutil si pe furia pe care o descatusez aici.

complimente celor de la British Petroleum pentru tot binele facut acestei planete. apropo, oare cine are de castigat din toata afacerea asta in care de la pelicani, la pesti si pana la homo TOTALne-sapiens au de pierdut? pentru ca va zic eu, asta ar fi o buna strategie de crestere artificiala a pretului petrolului! pentru ca va spun eu, in africa de sud se ard diamantele pentru ca pretul lor sa urce! pentru ca... dar ce rost mai are??? zi-mi tu, care citesti, are vreun imputit de rost? ma pish pe planeta voastra. ma intorc la nihilism. acum m-am convins ca io nu pot fi de pe planeta asta. nu am nimic in comun cu voi. va urasc, oameni, pe toti, pe toti!

si vorba lui boris vian: voi scuipa pe mormintele voastre. asta asa, ca idee...

numai eu nu am dreptate. v-o las voua.

gata. m-am saturat de atitudinea unora fata de mine. ma refer la cei care traiesc cu impresia ca eu nu am lucruri mai bune de facut decat sa ii contrazic pe ei sau sa le pun bete in roate. WTF?!?!?!
stiu ca nu am cel mai frumos caracte; dar totodata, nu cred ca e un caracter urat ci doar unul mai dificil si mai impetuos, sa zic asa. mereu m-am regasit in Olguta din 'La Medeleni'. hai ca poate nu stii cine e aia...
[Danut] Din cauza complicaţiilor sentimentale, el nu mai este copil. Şi acţiunea lui acum ajunge mai şablonată, începe să intre pe făgaşuri cunoscute (este amant, cu tot ce-i impune acest ipostas), păstrând, bineînţeles, încă mult din copilăria din care iese abia acum. Olguţa însă se comportă cu aceeaşi spontanietate ilogică ca şi în Hotarul nestatornic. Viaţa ei nici în Drumuri nu are încă "subiect". Nici aici ea nu continuă nimic; creează din nou, şi parcă din nimic. Olguţa, care are zece ani era, din cauza inteligenţei şi voinţei ei, mai tare decât Dănuţ -- acum din cauza că nimic n-a angrenat-o încă în viaţă (cum pe Dănuţ l-a angrenat legătura cu Adina), a rămas tot copil. Şi simţim că Olguţa va păstra şi de aici înainte mai multă copilărie, acea copilărie care este semnul distinctiv al fiinţelor de elită, vii, inteligente, curioase de viaţă, spontane, refractare la conformism, rezistente la anchilozare morală, la mecanizarea vieţii. (Garabet Ibraileanu, sursa wikipedia)

everything you hate

da. nu. nimic. totul.
eu nu am nimic sfant. pentru mine totul e sfant. absolut totul. cersetorul cu picioarele pline de leziuni care pute si e beat si cerseste. da, si ala e sfant.

nu vreau nimic de la tine. nu ai inteles nimic niciodata. nu conteaza. defapt as vrea ceva, as vrea sa ma vezi odata cum sunt - nu cum crezi ca sunt. ma rog, poate nici eu nu te vad cum esti. am impresia ca am o parere mai buna despre tine decat ar fi cazul. eu tot sper sa ma insel.
nu vreau sa atrag atentia asupra mea. nu vreau sa arat cat sunt de destepata, talentata, rahaturi din astea inutile si futile. nu ma imbrac cum cum imbrac pentru atentia ta. nu imi fac parul in moduri ciudate pentru atentia cuiva. o fac pentru mine. pentru ca imi place. sau pentru ca nu imi place si imi place sa arat cum nu-mi place, uneori. urasc atentia pe care mi-o acorda unii because it puts me on the spot. urasc ca trebuie sa scriu pe blog despre asta dar nimeni niciodata nu ma crede.

pe bune, de cand eram mica s-a zis ca fac pe despteapta, ca ma laud cu ce stiu. nu stiu nimic, amice, nimic, nimic. NIMIC! sunt proasta. sunt mai proasta decat multi care stiu mai putine decat mine dar fac ceea ce trebuie sa faca. da, de mica m-au urat majoritatea colegilor de clasa ca raspundeam la ore cu un elan neobisnuit. da, incredibil, nu voiam sa ma dau mare, voiam doar sa comunic ce stiu, si sa mi se confirme/infirme corectitudinea afirmatiilor mele. mare greseala, aproape o crima...

da, in mod cat se poate de trist, prietenii mei cei mai buni au aceeasi impresie de multe ori. recunosc, cad uneori in mania povestirii unor chestii care pe ei nu ii intereseaza, unor chestii pe care ei nu le stiu si nu le-ar sti niciodata daca nu le-as spune eu... PENTRU CA NU II INTERESEAZA SUBIECTELE ALEA... iar eu nu realizez ca ce ma intereseaza pe mine, ce ma pasioneaza pe mine, pe majoritatea ii lasa indiferenti. moama, ce ma dau mare in momentul asta si ce aroganta sunt... nu-i asa? asa e, asa e.

vreau sa mor de aroganta ce sunt. vreau sa mor ca sa atrag atentia. ihm, fix de-aia. pentru ca, nepriceputa cum sunt nu stiu alte modalitati.
acum, serios vorbind, urasc atentia pe care mi-o acorda unii pentru ca ma face sa ma rusinez de persoana mea. ma face sa ma simt de parca as cauta nu stiu cum sa exprim ideea asta... deci s-o ia naiba de idee!

de exemplu, mi-a fost foarte rusine la workshopul de miscare de astazi unde, de altfel, m-am simtit super. am ras si am fost alaturi de niste oameni care, si ei, erau cu gurile pana la urechi de buna dispozitie. si da, la momentele individuale, cand eram on the spot mi-era rusine sa fiu eu. pentru ca eu ... as fi putut atrage mai multa atentie decat as fi vrut. genul ala de atentie tip: 'bah, asta nu vrea decat sa atraga atentia asupra ei'. lucru fals... defapt, nu neaparat fals. voiam sa fiu vazuta asa cum sunt. voiam sa exprim exact ceea ce traiam.

ni s-a spus sa zicem cuvantul care ne defineste ziua. apoi ni s-a spus sa-l 'interpretam' doar prin miscare. sa ne folosim corpul pentru a spune acel cuvant. cuvantul meu a fost confuzie. ceea ce am exprimat eu a fost o confuzie mai violenta. imi place sa cred ca am reusit sa exprim acel cuvant. am facut-o c u ochii inchisi pentru ca nu puteam suporta atentia celor din jur.
azi pe tine te urasc in aceeasi masura in care tin la tine. defapt, nu te pot ura, dar sunt pe punctul de a te sterge din memoria mea total pentru ca se pare ca binele pe care mi-l faci nu e pe masura raului.

azi urasc pe toata lumea. ma urasc si pe mine, ca doar nu-s speciala. ma urasc pentru ca sunt incapabila sa fiu fericita. ma urasc pentru ca oricat de sincera as fi cu mine si cu ceilalti, mint. nu stiu cum, dar parca nici cand sunt sincera nu sunt sincera.
da, atentie... de ce sa vreau atentie cand nu stiu ce sa fac cu ea?
nici pe tine nu stiu de ce te vreau. pentru ca nu stiu ce as putea face cu tine.
sunt aici, sunt tot ce poti uri. pentru ca nu exista chestia aia care incepe cu 'd' sau cu 'i'. nu exista decat niste schimburi, niste relatii de necesitate, de confort, de placere sau stabilitate.
pentur ca totul e inutil acum. pentur ca nimeni nu conteaza cu adevarat. pentru ca nimic nu poate dura. pentru ca totul e iluzoriu.

pentru ca iar vreau sa mor. tocmai acum cand voiam sa traiesc. tocmai acum cand credeam ca am pentru ce sa traiesc. dar totul e doar o iluzie. lupta nu mai are sens. nici victoriile nu mai sunt decat alte infrangeri.

si totusi asta nu e o capitulare. in mod ironic, contradictoriu si tipic pentru mine, asta e doar o alta declaratie de razboi. declar razboi tuturor pentru ca nimeni nu pricepe nimic din ce e evident.

nimeni nu pricepe ca sub piele suntem toti la fel. nimeni nu pricepe ca ceea ce ne face diferiti sunt conexiunile mai mult sau mai putin cretine dintre neuronii nostrii. iar sunt aroganta?! ai impresia ca iti zic ca esti prost? demonstreaza-mi ca pricepi, atunci. demonstreaza-mi ca vezi. ca vezi, nu ca interpretezi. de interpretat toata lumea interpreteeaza, asa ca hai, lasa-ma.
there will be blood. i don't really know yet whose... but there will be blood.
(aseara mergeam pe linia de tramvai. unele masini treceau la centimetrii de mine. mi-era un pic frica, dar ma inversunam sa nu-mi fie. nu-mi pasa daca mor sau traiesc. defapt, cred ca preferam prima varianta, numa sa nu doara. deci, probabil ca despre sangele meu e vorba.)


crazy? fuck your opinion. i'm just a little bit more sane than you. a little bit more aware. fuck you.

HELP!

ajutor! stie cineva cum se vindeca dependenta de scris si citit? ma prind zorile pe laptop si nu e bine pentru ochii mei. stau pe tot felul de siteuri, ma informez, comentez pe bloguri si pe faisbuc (mai ales acum de cand cu marele meu proiect patriotic, ca sa-i zic asa), discut cu orele pe mes, vorbesc mult si la telefon, cand ma intalnesc cu colegii si prietenii vorbesc extrem de mult. cica io vrea sa comunic... dar vorba lui fiend iuli, cand vorbesc cu cineva, parca astept sa termine ca sa zic: 'da, da' sa vezi ce mi s-a-ntamplat MIE!' mea culpa, mea culpa. nu stiu ce e cu mine. posibil ca recuperez lunile alea de tacere si letargie... da' pana si pe mine ma enerveaza comportamentul asta al meu de moara stricata...

*in mod cert o iau razna...

*poate vorbesc prea mult
poate nu stiu s-ascult
dar simt atat de mult
simt atat de mult...

moartea pe blog

mi-e frica ca am sa mor curand. (scuzati cacofonia. sau mai bine n-o scuzati, ma doare-n cot). poate o fi irationala teama asta, sau poate o fi provocata de o surescitare nervoasa datorata acestor zile si nopri din ce in ce mai pline si mai complicate. dar chiar mi-e frica ca am sa mor. ieri cand am fost la fiend, am chemat liftul si mi s-a parut ca scoate sunete dubioase asa ca am mers pe scari pana la etajul 6 unde sta ea. apoi, la mine ma luat liftul, dar cu inima stransa. azi, mancam spanac facut de maica-mea si am gasit ditai ciobul de sticla ( avea vreo 5 milimetri pe laturi si era triunghiular). l-am gasit in timp ce-l mestecam. normal, m-am panicat un pic. si mai e si raceala asta idioata care ma tine de mai mult de o luna... nu stiu, semnele pare rele.
sau poate ca n-am sa mor. doar am sa innebunesc. hahaha. mda.

in rest sunt bine, draga cititorule, care te obosesti sa citesti asa ganduri haotice. sunt bine... am baut vreo 2-3 ceaiuri si sunt la al cincilea nescafe strong. am fumat un kent lung, un malboro, un ket nanotek, si vreo 5-6 tigari mentolate. am baut si o cola si putina bere (ursus black). sunt pe drumul cel bun, nu? in orice caz, tusesc ceva de speriat. sis s-a speriat.

teenage angst

o bucata de cer albastru, cu blocuri. albastru frumos. betia sentimentelor.aici. acum. oricum. si poate pe 29 la timisoara. la ziua lui aleks! multi ani frumosi, aleks!!! haaaaa, betia sentimentelor. l-am revazut pe alaaaaaa. e amuzant sa te trezesti cu omu pe care ai fi vrut sa-l vezi cand te trezesti intotdeauna da' sa nu insemne nimic. chiar e amuzant. stupid de amuzant. noroc ca am simtul umorului. hahaha. cred ca am sa scriu o carte gen votca cola, da' mult mai marfa decat votca cola. poate se va chema tuica-saniuta. hahaha! brb, ma duc sa fac dush, hahaha. ala oricum e prost si are o prietena gen hipstarita. prost. eu??? pffff, high! high above the crowd. diseara ma tunde cruella, ma intreb, oare ce-o iesi? ca in starea in care sunt sigura ca o sa iasa doar ce vrea ea...
*********************************************************
moama! in sfarsit, baie! miros si eu bine dupa 3 zile!
ce ma gandeam eu in baie: 'ba, sa invat acum in loc sa merg la o bere? neaaah! avem timp pentru geologie si pentru treburi serioase tot restu vietii, acuma sa ne simtim bine.' si am mai gandit io (mazare, mazare, capsune!) ca, frate, decat sa te trezesti la sfarsit ca viata a fost doar o gluma proasta, mai bine iei viata in gluma si macar stii ca ai ras pe parcurs. hihi!
*********************************************************
bah, da' totusi. incredibil cum pot sa fie lucrurile. sunt 2 oameni pe lumea asta pentru care as fi facut orice. gne ORI.CE. si pentru aia doi eu nu exist. nu exist. e amuzaaaaaaant. lucrurile din vitrina despre care scria cineva. si tot acolo am citit ca 'iti trebuie rautate pentru a privi adevarul'. e o perspectiva interesanta. cred ca acum am inteles de ce unii oameni se comporta astfel cand le spui adevarul. zic ca esti un om rau. dar aici e vorba doar de privit. io zic asa: nu despre rautate e vorba, ci despre putere. daca poti privi adevarul in fata esti un om puternic. de multe ori oamenii puternici ajung rai. e problema lor. cum a zis si isus 'iarta-i, doamne, ca nu stiu ce fac' - faptele rele se intorc impotriva ta, intr-un fel sau altul - cu karma n u e de glumit! eu (cred ca sunt) un om puternic care vrea sa ajunga la adevar ca sa inteleaga. nu vreau putere. vreau intelegere. daca intelegi ai oricum mai multa putere. hihi.