a venit toamna. la mine e insa iarna. sunt singura in frig. in jur sunt uneori oameni de zapada. unii dintre ei imi sunt simpatici. dar, mai devreme s-au mai tarziu ei se topesc. deci, ce folos? sunt doar eu. vant si inghet. si asa a fost mereu: iarna, cateodata toamna (atunci cand doar meditez la chestii si nu cad in depresie). doar cateva zile din totalul anilor au fost primavaratice. vreo 7 au fost de vara.
da, e iarna... si focul palpie doar. nu e momentul sa arda in adevaratul sens al cuvantului. pentru ca ar incendia totul - iar deocamdata 'totul'e mai nimic. nu vreau sa ard o cabanuta cu focul meu ci sa transform in cenusa un intreg palat, o cetate, suflete, idei! pe barba barbosului!
mediocru mai scriu acum. ideea asta sta bine pe hartie undeva in agenda mea. da'nu am chef acuma sa fac transcrieri. dicteu automat ca de obicei pe blog. de data asta, ca o exceptie, e prost.
dar am facut si ceva realizari zilele astea cu ocazia workshopurilor de teatru. am descoperit clovnul din mine. l-am descoperit si pe arlechino in mine... aaa?...
No comments:
Post a Comment