ma face sa zambesc 2

pentru ca mi-a placut un articol similar din revista 'elle' am zis sa fac si eu un astfel de post.

ma fac sa zambesc urmatoarele lucruri (din multe altele, evidnet):

* oamenii care imi fac complimente pe strada - de obicei tigani - si nu, nu genul ala de complimente

* baietii de pe barnova care imi zic, din motive total obscure, 'Harry Potter'

* prietenii mei si o timisoreana!

* cand gasesc in mod neasteptat intr-un magazin ceva ce imi place mult ( la haine ma refer, pentru ca mi-e foarte greu sa gasesc ceva care imi place) si am bani sa-mi cumpar

* cand castig ceva

* sa-mi revad profesorii si fostii colegi

* cand intlanesc cunoscuti in locuri neasteptate / situatii neprevazute

* sa iau un 10 la facultate

* concerte cu trupele mele preferate ( mamaaa, de cand n-am mai fost la un concert punk!!!)

* cand primesc complimente neasteptate si SINCERE. restul chiar nu-mi plac.

* sa imi schimb culoarea parului

* sa observ reactiile oamenilor referitoare la persoana mea. reactii din cele mai dubioase, uneori chiar deplasate. but hey, 'people are strange when you're a stranger'...!

* sa vorbesc cu oameni care sunt departe. chiar si pe mes. dar cand ne intalnim e cel mai bine!

* o anumita persoana ma face sa zambesc si cand ma scoate din sarite. ma rog, io sunt o persoana glumeata si se intampla sa zambesc si cand ma scot din sarite altii.

* sa descoper ca stiu ceva ce nu multi stiu.

* sa ma uit la poze ( poze cu mine si prietenii mei, nu poze cu atrocitati :P )

* sa mananc ROM tricolor. e amuzant, patriotic si are aroma de roooooom!

* mi se spune in multe feluri. am cum s-ar zice 'porecle'. insa o singura persoana mi-a folosit numele la vocativ...

PS: nu, nu obisnuiesc sa citesc reviste de genu', da' nu e nimic rau in a-ti relaxa neuronii citind despre gene si fard de ploape

port chipul unui gand pe care nu l-ai avut niciodata

''cum, cum, putem sa ridicam piedestaluri unor oameni care ajung sa ne deteste fara motiv? si de ce atunci cand se ajunge la asta nu daramam statuia de care modelul e nevrednic?'' - Io, acum cateva luni, Timisoara

si cum eram eu la Timisoara, la un bun prieten poet, Aleks, am dat de o carticica de poezii apartinand Cameliei Leonte. De acolo va transcriu ce mi-a placut mai mult si mai mult:

TRECERE

tu treci prin lumini cautandu-ma.
dupa felul cum nu ma vezi
nici macar atunci cand iau forma unui strigat
inteleg ca suprema ta victorie va fi moartea.
disperarea e un spatiu gol
in care nimeni nu intalnese pe nimeni.
disperarea e o toamna in care inaltimile se sugruma.
unde esti?
parca zilele mele s-ar fi scurs intr-un anotimp strident al nimanui
si nimeni nu-si mai aminteste
ce lumina i-a brazdat chipul.


TRECUT

prea multe zile isi cauta trecutul in mine.
intind mana spre chipul tau si el se retrage
intind pana spre inima ta si ea se opreste.
nu trebuie sa vorbesc.
cine stie ce cod ascuns
ce semne trimise mortii
as scoate la lumina.

si chipul tau.
si viziunea acestei maini.
si modul in care te indepartezi.
si imaginea- verticala precum tipatul.

shit. shit? bullshit!

blogul asta e procesul meu de constiinta. al meu cu mine si cu lumea intreaga. uneori ma simt ca Winston Smith. dar daca nu scriu... e ca si cum as minti. ca si cum nu as fi corecta cu mine. ca o paranteza, cat nu am scris, in acele luni, nu am fost deloc corecta cu mine ...

ca orice om care scrie din instinct, scriu intai pentru mine ... blogul meu nu este insa unul citit, desi am avut placerea sa caut niste chestii pe net si, printre putinele linkuri sa dau si de blogul meu. intr-un fel, ma surprinde ca nu e mai citit, dar probabil ca de vina e extremismul meu. anyhow, nuam fost si nu sunt omul care sa isi doreasca popularitatea - dar am vrut sa dau la jurnalism la un moment dat ... 

pentru Tiggy

sunt multi cei care considera istoria un lung sir de minciuni. sa presupunem ca au dreptate. dar oare ei nu stiu ca in spatele minciunilor stau adevaruri? daca eu stiu ce minti tu, pot afla adevarul de dincolo.

si acum sa spun si eu o minciuna despre genul asta de oameni: voi credeti ca puteti exista fara ceea ce a fost. ca sunteti 'self-suficient' (cam ca in bancul ala cu ungurul aut

onom si independent...). ca si cum numarul 88 poate exista fara numerele care il preced, ca si cum fagul ar fi putut exista fara amarata aia de amiba!

cei care cred ca pot exista fara trecut uita ca orice prezent devine trecut si orice viitor, la fel. dar poate folosesc prea multe metafore, sa va desenez?

4 degete

si imi spui ca suntem atat de diferiti. si iti spun ca nu ma regasesc in spevia voastra, in societatea voastra. dar sub piele, dincolo de politeturi si impoliteturi, de simpatii si antipatii, dincolo de credinte, dincolo de stiinte, de percepte si conventii, dincolo de minciuni si adevaruri, dincolo de IQ, dincolo de toate astea, sub piele suntem toti la fel.

apoi, daca ai curajul sa mergi mai departe, dincolo de organe si tesuturi, dincolo de aranjamente biotice, ajungi la molecule si atomi. si atunci te-ntreb, care-i diferenta dintre tine si o piatra? in asteptarea raspunsului tau, ti-l ofer pe-al meu:pe scurt, e o diferenta de structura. piatra e o structura simpla si relativ stabila in timp. fiinta vie e o structura complexa, in continua transformare, efemera... dar din punct de vedere fizic - it's the same shit! aceeasi materie, aceeasi energie, aceleasi 4 legi fundamentale:

forta tare

forta slaba

forta electro-magnetica

forta gravitationala.

ps1: nu sustin melanjul om-masina doar pentru ca intr-un final e vorba despre acelasi 'material'

ps2: nu suntem egali.fiecare trebuie sa priemasca ceea ce merita dupa chipul si asemanarea sa. sau, dupa cum a zis primul rocker din istorie: 'da-i, ma, Caearului ce-i al Caesarului!' ne-am inteles? :)

calul troian

planul de atac pentru urmatoarele zile:

1. dupa colocviu (sambata, 3 iulie) urcam pe caii CFR-ului pornind spre Orastie! practica in compania unor buni profesori de petrologie si a colegilor mai mici din anul1.

2. intoarcerea acasa: Tabarasti ( cateva zile )

3. Baia Mare (15-20) practica alaturi de colegii de la resurse.

4. un Cluj???

5. la mare cu Lilo, sa vindem pietre?

de-abia astept sa plec din acest oras! capitala cah!

tradare x 3!

faza asta imi sta pe creier de ceva timp.
ma io nu suport cand cineva imi foloseste ideile ca pe ceva al sau. bine, vin io cu o idee geniala, iti place si o adopti. de acord. da' frate, nu-ti asuma creditul pentru ea. io asa ceva nu suport.
SA VA FIE CLAR:

1. cartofii in forma de inimioara/ dinozau/ ma'ta sunt trademarku' meu si numai al meu!
2. unghiile rosu cu negru sunt tot trademarku' meu ( desi, e adevarat ca am vazut intr-o revista unghii roz/negru, da' asta la vreo 2 ani dupa ce am inceput io sa-mi fac unghiile asa)
3. exemple ar mai fi da' nu ma lasa o durere de cap sa-mi aduc aminte.

ps: nu e nevoie sa mi se aduca elogii pentru ce fac si originalitate. poti spune 'ah, da. stiu o chestie jmechera, da' nu a fost inventia mea, era una ... nu mai stiu cum o chema.' si e ok. numa sa nu zici ca tu si prietenele tale v-ati gasit sa faceti asta si sunteti foarte cul. ihhhhh!