''cum, cum, putem sa ridicam piedestaluri unor oameni care ajung sa ne deteste fara motiv? si de ce atunci cand se ajunge la asta nu daramam statuia de care modelul e nevrednic?'' - Io, acum cateva luni, Timisoara
si cum eram eu la Timisoara, la un bun prieten poet, Aleks, am dat de o carticica de poezii apartinand Cameliei Leonte. De acolo va transcriu ce mi-a placut mai mult si mai mult:
TRECERE
tu treci prin lumini cautandu-ma.
dupa felul cum nu ma vezi
nici macar atunci cand iau forma unui strigat
inteleg ca suprema ta victorie va fi moartea.
disperarea e un spatiu gol
in care nimeni nu intalnese pe nimeni.
disperarea e o toamna in care inaltimile se sugruma.
unde esti?
parca zilele mele s-ar fi scurs intr-un anotimp strident al nimanui
si nimeni nu-si mai aminteste
ce lumina i-a brazdat chipul.
TRECUT
prea multe zile isi cauta trecutul in mine.
intind mana spre chipul tau si el se retrage
intind pana spre inima ta si ea se opreste.
nu trebuie sa vorbesc.
cine stie ce cod ascuns
ce semne trimise mortii
as scoate la lumina.
si chipul tau.
si viziunea acestei maini.
si modul in care te indepartezi.
si imaginea- verticala precum tipatul.
No comments:
Post a Comment