e o chestie cu generatia noastra.putini sunt cei care stiu exact ceea ce vor si cum sa obtina acel lucru. dar oricum,cand stii ce vrei gasesti cumva o modalitate de a obtine acel ceva... problema noastra e ca suntem total pierduti.credeam ca numai eu sunt asa.dar,frate,toti suntem! pana si prietenii mei mai in varsta sunt la fel.
poate ca trebuia sa ne decidem mai devreme, poate trebuia sa ne concentram asupra unui domeniu anume,dar intr-o lume in care esti bombardat cu tot felul de informatii,de chestii interesante,de oportunitati esti tentat sa le incerci,sa incerci din toate si in final ... sa nu mai stii ce sa alegi.
eu am ales ceva total pe moment si m-am incapatanat in aceea alegerea,m-am mandrit cu ea.desi aceasta nu a fost decat un alt gest teribilist tipic pentru mine.cand sunt foarte confuza fac chestii extreme. sa aleg geofizica, pana la urma, a fost o chestie extrema. altii nu au facut chestii extreme,dar au facut alegeri de care nu erau deloc convinsi, de care nu sunt nici acum.dar trebuie sa alegem,si la naiba,asta vom face!
...
ideea e ca alegem din inertie,nu mai e chestia aia cu o anumita chemnare,cu nush ce...parca toti am fi niste oameni lipsiti de calitati (desi,adevarul e ca nu suntem...).
suntem niste corabii in deriva.
sau poate asa sunt post-adolescentii in general... imi displace profund ideea de a fi depasit adolescenta,cuz man, i so love adolescence!
acum ca am terminat liceul e asa aiurea.stii ca nu vrei sa te angajezi, sa faci o munca arida pentru prea putini bani,stii ca nu vrei nici sa depinzi de parinti, stii ca facultatea nici ea nu-ti spune prea multe,si,trist,nici macar sticla nu te atrage pentru ca deja esti suficient de matur ca sa stii ca asta nu e o solutie,ba'uneori poate fi o noua problema....
iesi cu prietenii,dar nu mai e la fel. frate,grozav era intr-a 9a cand stateam pana tarziu si ni se parea ca ce mare chestie facem noi... stiu ca doar ni se parea,dar cel putin pe vremea aia consideram ca ceva e grozav.drace,o dau rau in nihilisme si chiar nu vreau!
vorba aluia de la bright eyes, WE ARE NOWHERE AND ITS NOW. astia suntem noi. prezentul e un ceva pe care nu-l putem defini exact,uneori nu ne mai putem defini nici pe noi (eu una nici de o mica schita nu-s in stare),iar despre viitor nu vorbim,el e norul care ne intuneca de prea multe ori acumul.
noi am aspirat la ce era mai bun,mai pur, la trairi absolute si am ajuns...? in deriva,fara a fi mai buni,sau mai puri,sau mai aproape de absolut. am ajuns si noi sa facem chestii doar pentru a face chestii.
asta nu e deloc ceea ce vroiam sa spun...
intr-o anumita lumina parul meu e mov.
1 comment:
Adevarat.Intr-o oarecare masura.Da, ne-am cam pierdut adolescenta, dar totusi, parca, dintr-un anumit punct de vedere e ceva bine acolo...Eu una simt ca m-am mai maturizat putin si ca acum sunt destul de rationala incat sa vad ce-i bine si ce-i rau, fara sa ma aprind din start.
Si, taman, cu toate ca stilul de viata ni s-a schimbat si asta nu-i tocmai foarte comforting, ideea e ca parca abia acum putem sa incepem sa facem ce vrem cu adevarat si sa ne doara undeva daca deranjeaza...Pentru ca nu mai simtim riscul de a ne face de rasu' curcii sau de a da in ale penibilului...
Viitorul nu e un nor intunecat decat daca ti-l faci tu asa...
Post a Comment