Friday, April 18, 2008

fericire absoluta! 100%

Noi de Evgheni Zamiatin

cartea a fost terminata in 1920. este o distopie ce prezinta un viitor in care rasa umana duce o existenta ce se conduce dupa legi matematice. oamenii nu mai au nume ci numere. societatea aceasta perfecta in care toti merg,respira,mesteca in aceeasi cadenta mecanica se numeste Statul Unic iar conducatorul - Binefacatorul, 'numar intre numere'. hrana oamenilor este pe baza de petrol,locuintele sunt transparente,din sticla,toti poarta unife si au capetele rase.lumea lor perfecta este protejata de natura prin zidul verde.

D-503 este eroul cartii si naratorul ei. el este constructorul integralului - nava al carei scop este implementarea fericirii Statului Unic in intreg universul.D-503,matematicianul perfect supus sistemului o intalneste pe rebela I-330 care il cucereste,'il imbolnaveste' si il face sa dezvolte 'un suflet'.D-503 pare sa fie asemeni personajului feminin din '1984': 'un rebel doar de la brau in jos'.

stilul lui Evgheni Zamiatin este original si atragator: figuri de stil matematice si emotii ale naratorului transpuse prin formule si necunoscute. desi se vrea o relatare searbada,calculata si perfect rationala,caracteristica unui membru al Statului Unic, 'Noi' este un text de o poezie aparte,matematica,insolita.

''fiecare ecuatie,fiecare formula din lumea de la suprafata are o curba sau un corp corespondent.dar pentru formulele irationale, pentru -1, nu cunoastem nici un corp corespondent,nu le-am vazut niciodata...dar tocmai aici e toata groaza,in faptul ca aceste corpuri invizibile exista,trebuie,trebuie in mod inevitabil sa existe: in matematica, umbrele lor fantastice,intepatoare - ale formulelor irationale - trec prin fata noastra ca pe un ecran. si nici matematica nici moartea nu fac niciodata greseli. asa ca, daca nu putem vedea aceste corpuri in lumea noastra, inseamna ca trebuie sa fie,inevitabil trebuie sa existe o lume vasta, o lume intreaga acolo - dincolo de suprafata. [...] matematica mea - pana acum singura insula ferma si solida din intreaga mea lume dislocatasi-a rupt si ea ancorele,pluteste si ea, in vartej. asta inseamna ca acest 'suflet' irational este la fel de real precum cizmele mele,desi in acest moment nu le vad? (sunt dupa usa aceea cu oglinda a dulapului) si daca cizmele nu sunt o boala, atunci de ce 'sufletul' este? ''

I-330 despre fericirea absoluta, suta la suta a Statului Unic:
'' - dar nu crezi ca o societate ajunsa la acest punct este tocmai o societate organizata din pietre? iar fericirea...ei bine,pana la urma,dorintele ne chinuie,nu-i asa?si,evident,fericirea este acolo unde nu mai exista dorinte,nici una... ce greseala,ce prejudecata absurda a fost sa fie marcata fericirea intotdeauna cu semnul +. fericirea absoluta,bineinteles,trebuie sa poarte semnul minus - minusul divin.
(D-503) - minusul divin? minus 273
- intocmai - minus 273◦. cam frig, dar oare nu chiar asta in sine ne demonstreaza ca am atins culmea?''

frumos paradox acesta dintre fericire si libertate. nu?

3 comments:

village voice said...

faza e ca nu exista o reteta a fericirii. fiecare are niste scopuri individuale in functie de care isi defineste fericirea.

de aceea nici o oranduire social-politica ce promite fericirea universala (colectiva) nu poate fi decat falsa si mincinoasa.

kalashnikovworm said...

no shit! pai asta era si ideea :) si chiar mai mult de atat.in lumea ipotetica a cartii cica oamenii erau fericiti,cu totii.dar erau perfect lipsiti de libertate.fericire 100%=>libertate0%

herminedirt said...

tare faza cu minusul divin. fits my theories also. :D