Thursday, January 31, 2008

Persistenta memorie in interpretare proprie


Salvadore Dali este probabil cel mai cunoscut pictor suprarealist,desi acestia l-au reaspins din cercul lor in 1934. Cel mai probabil, de vina a fost egoul. Dali ‘a stiut’ dintotdeauna ca va fi un geniu. Ceea ce noi, nu putem nega. Tablourile sale, in frunte cu ‘Persistenta memoriei, o demonstreaza din plin.
In ‘Persistenta memoriei’,din 1931, intalnim o reprezentare intuitiva a (pe atunci noii) teorii privind spatiul si timpul apartinand lui Einstein. Acest tablou a socat prin felul in care a reprezentat timpul, ca pe ceva care curge, fara a tine cont de reguli. Un fenomen natural,care poate trece neobservat. Partea care te convinge de ‘naturaletea’ faptului este cea cromatica. Culorile sunt atat de linistitoare incat curgerea LA PROPRIU! a timpului pare un fapt din viata de zi cu zi. Un alt factor care convinge privitorul este realitatea desenului, si. din nou. Cromatismul care sunt de factura renascentista,dupa cum recunostea insusi pictorul.
Ceea ce aduce nou Dali( nou,chiar si fata de curentul suprarealsit) este alternativa sa la "automatismul psihic" preconizat de Breton. Salvador Dalí recurge la propriul său stil ca "metodă paranoico-critică", pe care o defineşte drept "o metodă spontană a cunoaşterii iraţionale care constă în interpretarea critică a reveriilor delirante". Astfel, imaginile pe care pictorul încearcă să le fixeze pe pânză derivă din agitaţia tulbure a inconştientului (paranoia) şi reuşesc a căpăta formă numai datorită raţionalizării delirului (momentul critic).
Referindu-ne strict la tablou, ca centru de interes avem un ceas care curge pe ramura unui copac uscat pe fundalul uni cer de un calm varatec. Dar tocmai acest calm care accentueaza senzatia de uscaciune declansata de copacul uscat, creeaza senzatia de angoasa si de pierdere a controlului si de pierdere a fiintei in aceasta mare de uscaciune relativa in care nimic nu este stabil, cert.
Aceasta este o reprezentare perfecta a ceea ce reprezinta teoria relativitatii. Toate posibilitatile... si toate restrictiile. Timpul si spatiul... dilatate...dar imposibil de controlat – pentru ca practic,
cunoasterea nu va putea salva niciodata nimic. (asta-i o tema la desen de anul trecut peste care am dat intamplator )

No comments: