v-as uri daca as putea. poate ca sunt eu invinsa la toata faza asta,dar nu va pot uri. invinsa de mila fata de niste fiinte care se daruiesc de buna voie nefericirii.dar hei,poate ca defapt,nefiind ca voi, eu castig.
nu o sa va urasc,si nu o sa va judec, dar va critic constant pentru ceea ce nu sunteti,pentru felul in care ati renuntat la vise si la tot ce aveati mai bun in voi doar pentru a va conforma societatii,pentru a deveni ca ceilalti desi nu asta vroiati de fapt.va dispretuiesc pentru ca atunci cand vreti sa fiti diferiti nu reusiti decat sa fiti superficiali,pentru ca nu trebuie sa vrei sa fii diferit - trebuie sa fii !!!
nu o sa va judec niciodata. o judecata implica legi si norme care pe mine ma lasa indiferenta.dar va condamn. si v-as impusca pe toti fara nicio remuscare. de ce sa am vreo remuscare? oricum sunteti ca si morti. existenta voastra e inutila si lipsita de sens. va e frica sa-i dati un sens. e drept,sunteti ingraditi,ati fost mutilati de la nastere, sinele v-a fost mutilat si mai departe veti deveni si voi niste mutilatori de suflete.deci,chiar nu are rost.trebuie sa muriti.
***
ah,shit! nu stiu deloc ce vreau. dar cea mai simpla si frumoasa solutie ar fi o cabana pe malul unui tarm insorit. un loc unde sa fiu departe de toata coruptia din societate. as invata sa-mi fac propria bere si as planta iarba.si nu in ultimul rand,as a avea un frumos hamac. si poate si un leagan in copac.da,asta voi face,cat de curand...
No comments:
Post a Comment