uneori ma gandesc la moarte.
ma gandesc la moartea mea de fiecare data cand folosesc liftul.urasc lifturile si mai ales pe cel din blocul meu.atunci cand sunt in lift tot timpul imi imaginez cum acesta o sa se prabusesca si eu o sa ma faca bucati;sange si creier peste tot,asta vad.si mai e o chestie,cu care m-am obijnuit demult si care acum ma amuza,in fiecare zi,dar absolut in fiecare zi,cel putin o masina este pe punctul de a ma calca...asta inseamna sa traiesti periculos...
ma gandesc la moartea celor la care tin.asta se intampla dintrodata,pur si simplu imi apare in minte gandul,teama ca cineva anume a murit.si e sinistru.e sinistru pentru ca nu imi place ce descopar.demult am ajuns la concluzia ca nu as vrea sa fiu acolo cand ar muri.stiu ca e oribil sa mori singur,dar pur si simplu prefer sa evit sa fiu acolo pentru ca moartea e atat de definitiva si urata.moartea e ultimul semn de punctuatie.
ma intrebam cum o sa fie dupa ce o sa moara unul dintre cei la care tin si raspunsul pe care mi l-am dat de fiecare data a fost 'la fel.o sa fie la fel.' e cat se poate de crud.dar oare nu asa e totul?! 'a murit X.tineam foarte mult la el.dar viata merge mai departe.eu merg mai departe'...de parca nimic nu s-ar fi intamplat.intr-o carte un personaj spunea ca atunci cand cineva moare si-l sterge din agenda.si gata.de parca nici nu ar fi fost.asta ii asteapta si pe cei care vor muri si la care tin acum cand sunt in viata.uitarea.asta ma asteapta si pe mine.si pe tine.

the world ends when you die.in every single moment a world ends.and that's not even sad,that's just ordinary.that's how things are.