my suffering will never end. in ultima vreme pare sa fie la moda sa-ti 'traiesti' viata dupa o astfel de deviza. multi cred cu sinceritate in suferinta lor. altii poate sunt constienti ca se mint singuri dar plictiseala si mediocritatea au fost intotdeauna mai uncul - spre deosebire de suferinta. adica,ganditi-va la evul mediu, atunci suferinta era sentimentul suprem, sentimentul cel mai pur si,ca sa ma exprim asa, cel mai placut in ochii domnului ( insert laughing here). dar,acum dupa sute de ani, oamenii deja nu mai iau in serios crestinismul si exaltarea suferintei. dar se gasesc,cei despre care ziceam la inceput. frate,e revoltator. persoanele in cauza se cred foarte sensibile. mai mult chiar, ii considera pe cei care nu 'sufera' la fel de mult ca fiind insensibili. da,asta asa e. trebuie sa te consolezi in suferinta si sa te adancesti in ea. daca incerci sa treci peste, sa fii puternic si demn fara sa arati 'suferinta', inseamna ca nu ai inima.nu, nu ai inima. oamenii care simt cu adevarat sufera enorm, sufera tot timpul. sufera. si eventual au o pasiune morbida pentru roz. ow,and did i mention,how they just love exaggerating about their sufferrrrring?!?!
[evadare in suferinta? prostie curata. astia sunt mai rau decat iov...cel putin ala chiar suferea]
ps: my suffering will never end either
No comments:
Post a Comment